În a doua carte aţi lăsat total de o parte uşurinţa aceasta care v-a adus succesul, de ce ?
Este acea dezvoltare personală. Am reflectat şi am făcut o sumă a lucrurilor pe care le-am spus şi care mai rămân de spus. Ceea ce îmi rămânea de spus în a doua carte avea alt conţinut şi altă substanţă decât în prima. Era altă lume. Ar fi fost un risc să fi făcut acelaşi lucru, să mă repet, ar fi fost un fel de caricatură a mea proprie. Acest stil uşor, anecdotic nu se poate atribui decât unui copil care trăieşte în lumea lui puţin pătată. Cartea a doua tratează viaţa postadolescentă în care realitatea intră cu o gravitate şi o greutate care nu se pot ignora. Dintre cei trei tineri, doi pleacă spre Europa de Est iar unul se droghează. Cel care ia heroină îşi găseşte astfel un prieten foarte bun şi nu mai vrea să devină căutător de comori. Aceşti trei tineri simt altfel viaţa. La vârsta de 22-23 de ani nu eşti format total. Viaţa pune anumite probleme şi întrebări: cine eşti, ce răspusuri găseşti pentru generaţia ta. Pentru cei doi, o temă este emigraţia familiilor lor. Dar numai o temă, acest lucru îl spun întotdeauna, cartea nu este numai despre tineri fii de emigranţi. Ci despre tineri care trăiesc într-o civilizaţie postmodernă, sătulă, în care nu se mai pun aceleaşi probleme ca pe vremea taţilor lor: cum construim Europa, cum reuşim să trăim o viaţă cu demnitate. Pentru ei se pun alte întrebări: cum reuşim să supravieţuim psihic, ce facem din viaţa noastră în aşa fel încât să fie altfel decât a taţilor noştrii, ce ne mai rămâne nouă de de făcut. Pentru cei doi este posibil să găsească răspunsul la aceste întrebări în călătorie. Ei intră într-o viaţă reală în care oamenii mor, îşi dau foc din dragoste, se îndrăgostesc, trăiesc alături de oameni (la inceput unguri, apoi români) care sunt plini de emoţii. Li se povesteşte istoria revoluţiei din Timişoara, trăiesc moartea unchiului alcoolizat, trec printr-o mulţime de poveşti care în această formă în Elveţia, în Zürich, nu erau posibile.

De ce ?
Pentru că pentru ei (ca să nu spun pentru mine ca scriitor) Zürichul era un loc în care era posibil numai un anumit „status quo“, în care se învârteau în cerc ca o panteră în cuşcă, un loc care le dădea posibilităţi într-un mod conservator, tradiţional, localurile se închideau la 12 noaptea, locurile de întâlnire a tinerilor care caută viaţa autonomă cu noi răspunsuri, noi drumuri, se reduceau la două-trei în Zürich şi erai încetul cu încetul destinat unei vieţi sătule, care dă satisfacţii în anumite direcţii, dar nu celor care caută propriile răspunsuri la întrebări. Nu îi punea suficient la încercare ca să se găsească pe ei înşişi. Un om se poate găsi pe el însuşi când intră în contact cu o rezistenţă, cu ceva mai tare decât el, şi caută să formeze acest ceva după propriile idei sau să fie format el însuşi. În Zürich, dacă ar fi să descriu, viaţa este ca de gumă, de elastic, este o insulă de bunăstare, care ca într-un voal îţi ia vederea clară.

Bine dar dacă vrei să faci o meserie aici, standardele la care trebuie să performezi sunt foarte ridicate, concurenţa e mare, şomajul ameninţă, astea nu sunt incercări ?
Sigur acesta este un alt aspect, societatea postindustrializată modernă îţi dă posibilitatea să alegi iar pericolul este să te pierzi în acest labirint al alegerilor. Această societate cere de la tine să te redefineşti în orice moment, să fii flexibil, mobil, pentru firma care te plasează azi în Zürich mâine în New York, să ai o identitate foarte variabilă, în această junglă de posibilităţi trebuie să găseşti acel coctail care să fie al tău propriu şi aceasta este o mare responsabilitate. Multă lume nu face faţă, sau face faţă cu medicamente, cu psihiatru, cu psiholog, cu droguri. Deseori tinerii aleg drogul ca răspuns la aceste probleme care încep în adolescenţă. Cine sunt eu, ce meserie îmi aleg, ce model de consum aleg, mă restrâng la liniştea proprie sau intru într-o societate de consum împreună cu „gaşca“. Aceste probleme sunt enorme, câteodată nici la 25-30 de ani nu sunt rezolvate.

<< 1 2 3 4 5 6 7 8 9 >> înapoi prima pagină