Sunteţi psiholog de formaţie, profesaţi ?
De un an şi jumătate, succesul primei cărţi mi-a permis să trăiesc din scris. Dar acest lucru este posibil numai pentru foarte puţini scriitori. Anul acesta îmi voi relua profesiunea.

În afara cărţii a treia, aveţi şi alte planuri de viitor ?
Da, cartea a patra şi a cincea le am deja ca idee. Ideea pentru a patra mi-a venit acum în Calabria. Am citit acum o lună în Neue Zürcher Zeitung un discurs al scriitorului Cărtărescu care m-a impresionat foarte mult pentru că am simţit că vorbea şi în numele meu. Afirmaţiile lui le fac şi eu tot timpul în faţa publicului. „Eu nu sunt scriitorul dvs. pe care să-l aduceţi când poftiţi când este vorba de Europa de est şi de România. Literatura e univesală nu se lasă împărţită pe Europa de est şi de mijloc, are mesaje universale care se pot scrie în România, Anglia sau Rusia. Există scriitori români buni care nu au depăşit graniţele ţării, ei sunt consideraţi folcloristici. Dar de fapt literatura bună este una universală“. Din ceea ce spunea el reieşea multă furie contra acestor clasificări şi etichetări. Asta mi se întâmplă şi mie. Literatura mea produce iritaţie, cine este acest scriitor ? este german ? este european ? este din Europa de est ? temele lui sunt şi de aici şi de acolo ? Cititorul, ca şi criticul literar are nevoie să te pună într-o categorie. Cred că şi românii ar discuta în terminologie naţională. De fapt, discursul democratic este mult mai avansat aici, scriitorul însă, omul de cultură, rămâne sub presiunea de a fi ceva naţional pentru că cine citeşte doreşte să se identifice. Cu unul care e ambiguu, care creează iritaţie intelectuală nu te poţi indentifica aşa de mult. Cum spuneam la început scriitorul nu poate să rămână naţional. Şi literatura modernă va fi din ce in ce mai mult transnaţională, va crea poduri între culturi. Presiunea de a pune scriitorul in cutii o simt şi eu. Eu nu reneg România, nu pot şi nici nu vreau, România mi-a dat cele mai bune şi mai frumoase teme şi mi le va da tot timpul. Eu invit publicul să conştientizeze pe parcursul prezentării mele de carte ce sunt eu, pe cine s-a aşteptat să vadă şi cum se schimbă această perspectivă pe parcursul prezentării. Eu mă consider un scriitor modern, european, cu nuanţe est europene, dar în mare parte scriitor european. Ceea ce am vrut să fac la a treia carte a fost să nu mai pomenesc nici un cuvânt despre Europa de Est. Sigur, nu se poate scrie o carte în baza unei hotărâri conştiente, dar pentru mine a venit o altă temă. Ca să revin la aspectule biografice de care vorbeam, acum acestea sunt numai în substrat. Şi în a treia carte este într-un fel vorba de mine, dar într-un mod mult mai simbolic, iar rolul Europei de Est este preluat de Calabria. O lume plină de poveşti … caldă, intensă, de la mafie până la sărăcie, oameni îţi povestesc viaţa lor ore în şir.

Sincer, direct …
Uneori şi foarte prefăcut, depinde de ce întrebări pui, şi cu cine vorbeşti, când e vorba de mafie lucrurile devin foarte prefăcute şi periculoase. Dar este o lume mult mai autentică, cu o apropiere mult mai mare, oamenii se deschid şi discută pe măsură ce au încredere în tine. În Elveţia oamenii nu au o tradiţie orală de a-şi povesti povestea vieţii atunci când există, pentru că de multe ori în generaţiile moderne nici nu există acele poveşti intense care trebuie discutate.

<< 1 2 3 4 5 6 7 8 9 >> înapoi prima pagină