Aţi spus deseori în interviurile dvs. că „acasă“ e o noţiune psihologică pe care o purtaţi în suflet, este adevărat ?
În parte. La nivel literar Calabria este un „acasă“ pentru că acolo mi se dau poveştile. Sunt mai multe nivele. România va rămâne un „acasă“ întotdeauna, dar mi-am dat seama că şi periferiile Europei vor rămâne un „acasă“, unul fragmentat, nu definitiv. Durează câteva zile, câteva ore, se nutreşte din nostalgia emigrantului care aude limba natală, mănâncă mâncarea natală. Pentru mine Italia este aproape natală, nu numai prin prisma călătoriilor pe care le-am scris, dar pentru intensitatea emoţională. Mai există şi trezirea psihică din această nostalgie, în momentul când îţi dai seama că un „acasă“ nu poate fi decât fragmentar, exterior, care dispare când rămâi pe loc mult timp. Un „acasă“ ar avea ca o constantă faptul de a nu rămâne niciodată prea mult în acel „acasă“. Pare contradictoriu, dar aşa este.

În clipa asta unde este „acasă“
Este întrebarea cea mai grea … Nu ştiu … Niciunde … Într-o multitudine de activităţi, scrisul romanului al treilea, promovarea romanului al doilea, întâlnirile cu prietenii, călătoriile.

Prietenii vă dau sentimentul de „acasă“ ?
Da. Sunt însă convins că „acasă“ nu este numai locul unde sunt prietenii şi unde te simţi bine pe moment. „Acasă“ are un nivel mult mai senzual decât credem noi, se nutreşte din simţiri care au loc pe moment, intri şi te simţi bine, cunşti codurile sociale, ţi se povestesc lucruri, eşti acompaniat de persoane care într-un fel sau altul te oglindesc pe tine însuţi. Un „acasă“ pentru un literat este şi limba pe care o vorbeşte.

Intrăm iar în contradictoriu, înainte de final ?
Eu nu scriu limba mea maternă şi nu o vorbesc cu prietenii. Cu prietenii vorbesc germana. Mai am părinţii, dar ei nu sunt prieteni. Cu ei împart mult, limba în primul rând, umorul discuţiile politice, sportive, mânia faţă de ce se întâmplă în România şi perplexitatea faţă de viaţa actuală de aici. Deşi produc literatură germană, rămân ancorat într-un mod de a gândi, de a intra în contact cu lumea exterioară şi de creaţie, latin şi român. Cu această contradicţie trăiesc de douăzeci de ani şi încerc să o fac într-un mod creator.

Vă mulţumesc foarte mult pentru acest interviu.

A consemnat,
Alina Mondini, Zurich

<< 1 2 3 4 5 6 7 8 9 >> înapoi prima pagină