Alegerile naţionale din 21 octombrie consemnează o premieră pentru politica elveţiană. Pentru prima oară o doamnă de origine română, din cantonul St. Gallen, candidează pentru un loc în parlamentul naţional. Vă prezentăm mai jos mesajul domniei sale adresat românilor din Elveţia.

Unii dintre voi probabil au aflat deja din ziare faptul că o româncă candidează pentru un post de consilier naţional. Ei bine aceasta sunt eu.

Mă numesc Virginia Gaus-Radu, locuiesc în Rorschach de 11 ani, căsătorită, mama unui copil de 16 ani. În prezent sunt pictoriţă şi mediator intercultural. În timpul liber citesc sau fac producţie teatrală, printre altele. Dar, în ultimul timp, şi prin intermediul meseriei de mediator şi translator intercultural, m-am ocupat foarte des de problema românilor din Elveţia, şi prin asta de cea a tuturor emigranţilor. Am înţeles dificultatea unui individ de a se integra, imposibilitatea de a o face fără a trece printr-un proces de transformare, şi la toate astea se adaugă acele piedici puse unii altora.

E foarte uşor să reacţionăm precum SVP care are drept slogan... "străinii sunt criminali, deci să plece străinii", şi e mult mai solicitant să ne interesăm care sunt cauzele ce nemulţumesc o societate. E mult mai simplu să taiem "nodul gordian" decât să găsim rezolvări ale acestor probleme. Aceste rezolvări nu apar, e drept, cu pretenţia ca Elveţia să-şi facă temele; şi noi avem diferite responsabilităţi. Doar că nu e simplu de găsit de la început calea cea mai facilă pentru a reuşi să ne integrăm. Ne pândeşte mereu pericolul ca, şi după vreme îndelungată, să ne simţim în continuare pierduţi, să rămânem frustraţi şi, ce e mai rău..., între două culturi. Uneori e destul să schimbăm doar punctul de vedere şi sa fim mai mulţumiţi cu ce avem.

Eu nu mă simt între două culturi ci, dimpotrivă, mă simt mai bogată spiritual decât oricare elveţian care nu a emigrat niciodată, fiindcă pe lângă cultura ţării mele m-am încărcat şi cu cea a acestei ţări în care traiesc. Când spun cultură mă refer bineînţeles nu numai la arta clasică sau contemporană, ci şi la tradiţie, sau mentalitate, şi bineînteles toate aceastea sunt valabile oricărui român care nu a emigrat niciodată. Eu nu mă simt victimă, ci dimpotrivă.

Se vorbeşte foarte mult şi mai ales se face comparaţie cu perioada de integrare a cetăţenilor italieni acum 40 de ani, şi toata lumea se aştepta la aceleaşi rezultate. Dar nu a stat înca nimeni să analizeze anumiţi factori: acele persoane erau "în general" bine venite, erau chiar invitaţi ca lucrători, nu erau refugiaţi, azilanţi, sau emigranţi din nevoi financiare, deci nu cereau într-un anumit fel ajutor. Apoi ei erau creştini, aşa că deja lipsea unul din factorii foarte disputaţi astăzi în orice domeniu.

Singura posibilitate de a găsi un drum spre un proces de integrare cât mai eficient nu este nicidecum una lineară, ci dimpotrivă, totul fiind atât de dinamic, vor trebui găsite soluţii diversificate şi adaptabile după caz chiar şi individual. Să nu uităm că atâta timp cât ne numim "străini" există riscul să fim băgaţi în aceeaşi oală. Aşa că, atâta timp cât şi ceilalţi locuitori ai Elveţiei, cu rădăcini în altă ţară, vor reuşi să se integreze cât mai uşor, împreună cu noi, pentru toata lumea va fi o atmosferă cat mai liniştită.

Acesta e punctul meu de rezistenţă pentru care mi-am depus candidatura. Partidul din care fac parte este bineînţeles SP (Social Democrat) care e singurul în acest moment care se interesează de situaţia emigranţilor din Elveţia, chiar dacă prin asta riscă să îşi piardă voturile de simpatie din partea elveţienilor. Acest partid se luptă să dea posibilitatea străinilor din Elveţia să aibă dreptul la vot, se luptă cu eliminarea "paradisului impozitar" şi vrea impozite egale pentru toată lumea, drepturile femeilor, etc. Votându-mă pe mine votaţi şi partidul SP.

Lista din care fac parte este lista numărul 16, aşa numita listă "International", care este formată din 12 candidaţi cu rădăcini în alte ţări. Această listă a fost înfiinţată tocmai pentru întărirea luptei pentru drepturilor străinilor din Elveţia.

E drept că voi putea fi votată doar în cantonul St. Gallen, dar cred ca e important de ştiut că există oameni care cu adevărat vor să facă ceva şi care au curajul să îşi afişeze părerile, chiar dacă uneori e totul contra curentului.

Va mulţumesc.

Cu respect,
Virginia Gaus-Radu

Für Virginia Gaus ist klar: «Die Integration ist ein Entwicklungsprozess und an diesem müssen alle, Schweizer wie Ausländer, mitwirken.» Zustimmendes Nicken von Karin Bortoletto: «Wir müssen auch Flüchtlingen helfen. Wir dürfen doch unserem Wohlstand nicht nur für uns behalten.» Dieser Aussage stimmen Virginia Gaus und Thomas Fischer zu. Und wenn auch für einen Augenblick Einigkeit zu herrschen scheint – nach dem Kaffee trennen sich die Wege der drei Kandidierenden wieder. Ob sie sich gemeinsam auf den Weg nach Bern machen, das steht in den Sternen.", St. Galler Tagblatt, 3 octombrie 2007.