Frustrari existentiale in peisajul mioritic diasporean

Frustrari existentiale in peisajul mioritic diasporean

Trimis de AlexandraM la Vin, 01/28/2011 - 13:28

Sunt evenimente in viata ale caror aparitie si succesiune se deruleaza intr-un timp redus. E de ajuns sa inceapa, ca hop!, mai dai de ceva asemanator peste cateva zile, mai auzi o aluzie indirecta peste o saptamana, bref, datorita unor stranii coincidente, ai impresia ca tot dai cu nasu' de un subiect pana atunci ignorat sau secundar.

 

De cateva luni incoace, mama ei de coincidenta, dar tot dau cu acelasi nas inca in stadiul mirarii incipiente, de un discurs arivist si de prost gust care reuseste sa ma irite teribil. M-am lovit si mi s-a povestit de atitudinea catorva romani din diaspora care, din motive evidente si independente de vointa lor dom'le, au cam uitat, saracii, limba romana !

 

"Mie imi plac...cum se numesc fructele acelea rosii?...fraises...", "Je m'excuse mais je préfère parler en français parce que je suis en Suisse depuis 10 ans et je n'ai plus parlé le roumain", "hai sa mergem sa mancam o ....come si dice...un gelato...", sau la insistentele mele de copil tamp, care nu intelege subtilitatile unor raspunsuri date exclusiv in franceza la intrebarile mele in romana,  "jeo compRand lo ruman me jeo  lo paRl plus depUIs chelche tamp" - totul pronuntat cu un impecabil "r" à la Ferentari.

 

Daca faci greseala sa insisti, sa incerci sa intelegi mai bine, in fine, sa nu mori prost, risti sa te trezesti cu o replica demna de orice telenovela respectabila - adica plina de un dispret superior, asezonat cu un vadit sentiment de mila fata de interlocutorul cel greu de cap : "Dom'le, io nu mai am nici o legatura cu Romania, e o tara de rusine, am plecat si mi-am facut viata aici. Nu vad cu ce ma ajuta sa-mi amintesc ca sunt roman. Ma mai duc din cand in cand pe la nenorocitii aia din tara, ca tar greu o mai duc saracii, de, o cafea, niste bomboane, ca doar oameni suntem! Dar in rest, prefer sa uit mocirla aia".

 

Face-mi-s-ar mila mie de voi  (pun pariu ca nu ati fost in stare vreodata s-o scrieti corect daramite acu' de cand ati mai si uitat romana...las ca sigur o dibuiti in franceza...) ! Ma intreb cum poate unu' ca asta sa doarma linistit noaptea ? Nu simte ca-i lipseste ceva ? Nu simte chiar deloc ca si-a sublimat ceva esential din propria fiinta ?

 

Iti poti nega tie insuti o gramada de lucruri dar nu si obarsia. Face parte integranta din tine, este una dintre conditiile esentiale fiintarii propriei personalitati ! Nu o poti, oricat ai vrea, sterge cu buretele ! Rezultatul e unul dezastruos, de circ, de mascarada si de un lamentabil prost gust - oglinda perfecta a unui parvenitism de cea mai joasa speta. Si pana la urma, de ce sa o faci ? De ce sa-ti fie rusine ca te-ai nascut in cutare sau cutare loc ? Cat de mare e castigul unei astfel de renegari a propriei persoane pentru a face pasul asta ? Ce-ti poate aduce care sa balansezeasa o amputare ?

 

Ma gandesc daca si alte popoare au specimene de genul asta sau daca e o trasatura proprie romanilor. Oare ungurul ajuns la Paris se crede si se auointituleaza francez ? Albanezul, odata integrat prin Europa, uita sa mai asculte muzica de acasa ? Sarbul venit cu nevasta prin Germania le vorbeste copiilor "pe nemteste"? Nu stiu de ce, dar mi-e greu sa cred. In schimb, nu de multe ori mi-a fost dat s vad atitudini ca cele de mai sus, cu toate derivatele posibile, la romanii din afara.

 

Spiritul meu pervers m-a pus de cateva ori la incercare obligandu-ma sa aleg intre o ipotetica sindrofie plina de astfel de specimene renegate si auto-amputate sau un la fel de ipotetic "bairam da' Ferentari" cu Gutza pe fundal si dansatoare mimand extazul si acoperindu-l complet pe Copilu' Minune...sincer, nu prea stau pe ganduri mult, instinctul decide inaintea creierului meu ceva mai lent si mai contrariat de o astfel de problema : dansez si eu pe langa Adi, invat si versurile daca trebuie, dar fratilor, nu ma lasati la sindrofia alora ca simt cum imi vine sa le amputez si ultima parte ramasa !

Comentarii

Trimis de Redactia la
Comment: 

Probabil ca ai avut asteptari prea mari de la persoanele respective, asteptari legate in principal de bunul simt. Numai ca... fiecare are valorile sale morale si fiecare se judeca, pe sine, dupa criterii extrem de diferite.
 
Si nu, nu e o chestie tipic romaneasca. Poate tipic balcanica, poate est europeana, comunismul a reusit nu numai sa distruga valorile, dar si sa convinga ca lumea (tara) lor nu are nimic de oferit.
 
Bunul simt nu se reinvata asa usor...

imaginea utilizatorului Giorgia
Trimis de Giorgia la
Comment: 

luat, ar fi cam asa: - exista oameni simpli -dupa vorba dupa port, fara studii- care au avut poate mai mult de suferit in Romania decat oriunde in lume. Nu datorita unui anume regim politic ci -as spune eu- datorita umilintei la care au fost supusi, de superioritatea intelectuala si sociala a "paturii de sus". Acesti oameni, gasesc respect si acceptanta la straini. Asa incat, pupa nu doar mana (graiul ) ci si pamantul unde se afla acum. - apoi exista omeni mediocrii - dupa stil si clasa ce incearca a o etala- cu studii facute ca asa e moda, adica trecem prin scoli ca sa avem diplome dar habar nu avem ce invatam sau mai ales de ce am invatat, care au avut bafta sa se afle pe malul opus plebei, care judeca si analizeaza, care are solutii si idei, care stie totul, poate totul, intelege totul si ar avea solutie la tot. De n-ar fi aia prostii care sa le puna betze in roate...Caz recent, intrebati de reporteri de ce aleg studiul de jurnalistica, majoritatea candidatiilor la examenul Universitatii din Bucuresti au declarat: ca sa fim si noi vedete la TV !! Degeaba rectoratul a scos pliante in care descriau exact in ce consta studiul si munca in jurnalism, ei erau convinsi, daca facem aceasta facultate, ajungem vedete la TV ! - si mai exista o categorie de oameni, cei care, iubesc ceea ce fac. Care patrud cu inima si sufletul studiul, munca sau pamantul pe care-l ara. Aceia nu stiu cum sa-i numesc...poate doar: oameni cu/de caracter ! Pe acestia eu pur si simplu ii iubesc ! Pentru ca am ce invata de la ei ...  Cicatriciile sufletului au rasfrangere asupra atitudinii. Aveti intelegere...:)  

Add comment

Autentificare sau înregistrare pentru a posta comentarii

 


 Despre noi    Termeni de utilizare    Abonarea la ştiri    Donaţii    Implică-te şi tu!    Contact         Hosting by