Cadavrul din dulapul vechi al Europei

Cadavrul din dulapul vechi al Europei

Trimis de Redactia la Sâm, 01/31/2009 - 16:15
Bogdan George Radulescu

Friedrich Nietzsche, care a fost şi profesor la Universitatea din Basel, ne profeţise cândva o renaştere a civilizaţiei europene. Ne spunea că revirimentul ar fi posibil numai atunci când tipul uman al burghezului creştin din vestul Europei – practicant pios al unei forme duminicale de creştinism, cantonat egoist în comodităţile lui meschine – va ceda locul "bunului european". 

Cât de “buni europeni”, în sensul nietzscheean al termenului, au devenit elveţienii, la peste o sută de ani de la moartea celui care semna ”Dincolo de Bine şi de Rău”, ne-o arată recenta campanie a Partidul elveţian Uniunea Democratică de Centru (n. red. SVP în partea germană) împotriva extinderii acordului de liberă circulaţie pentru România si Bulgaria. În afişe menite să stârnească o isterie colectivă printre elveţienii de rând, românii şi bulgarii sunt prezentaţi ca nişte corbi negri care atacă Elveţia.

Confortul elveţianului de rând pare perturbat de venirea „străinilor”. Ipocrizia stă în faptul că Elveţia doreşte să beneficieze de avantaje comerciale şi economice derivate din regulile spaţiului comunitar, dar refuză să îi accepte ca europeni pe cetăţenii unor state membre. Unii lideri de opinie din Elveţia văd dorinţa legitimă a unor români şi bulgari de a circula şi a se stabili în Europa ca un fel de nouă epidemie de ciumă. Elveţienii se comportă în stilul cetăţii asediate. Trag obloanele şi văd în români şi bulgari întruchiparea păsărilor lui Hitchcock. Corbii rotesc de obicei deasupra cadavrelor. Dacă noi suntem corbii, atunci Elveţia este cadavrul din dulapul vechi, cu isterii medievale, al Europei.

Pe fundalul crizei economice mondiale, al încetinirii ritmului de creştere economică, unii politicieni elveţieni aleg să demonizeze ultimele ţări intrate în Uniunea Europeană: România şi Bulgaria. Erorile de politică internă, incapacitatea politicienilor locali de a găsi soluţii pentru a diminua temerea de recesiune economică, sunt transferate în cârca „străinului”.

Tehnica găsirii unui ţap ispăşitor este veche de când lumea. Când vechilul fermei este leneş sau incompetent, singura explicaţie pe care o dă latifundiarului este aceea că nu au fost puse pe câmp suficiente sperietori de ciori, pentru că, vezi Doamne, păsările negre sunt cele care au dat iama în recoltă şi au stricat-o.

Ne-am fi aşteptat ca în ţara cantoanelor şi a democraţiei directe, neutralitatea să însemne şi obiectivitate, iar izolaţionismul doar o formă aristocratică de a sta departe de maşinăria birocratică greoaie de la Bruxelles. Odată cu această campanie împotriva „corbilor” români şi bulgari descoperim că în ţara ceasurilor de precizie, politica elveţiană a rămas mult în urma Europei, aducând la lumină reflexe alterofobice din negura primei jumătăţi de secol XX.

Deşi s-a ţinut departe de demonii fascismului, nazismului şi ai comunismului, Elveţia este iată frisonată de demoni mai vechi în faţa cărora restul Europei, trecând prin tragediile celui de la doilea război mondial, şi ale războiului rece, s-a imunizat în drumul ei spre o superpatrie (conceptul îi aparţine tot lui Nietzsche) a „bunilor europeni”.

Campania Partidului elveţian Uniunea Democratică de Centru reia metoda xenofobă a fostului primar al Romei, Walter Veltroni, cel care de la înălţimea ateismului său declarat şi a „intransigenţei” sale ipocrite punea semne de egalitate între români şi ţigani, între est-europeni şi infracţionalitate. Îi rog pe cei care fac din români şi din bulgari „corbi” să deschidă ochii mai bine şi să îndrăznească să vadă şi calităţile, competenţele, şi chiar loialitatea acestora. Sau poate nu vor. 

Este foarte posibil ca unii elveţieni să fi descoperit cu surprindere că "barbarii" din Est sunt mai bine pregătiţi decât ei în multe domenii. Iar reacţia să nu fie neapărat admiraţia, ci invidia. Dacă la acest fapt mai adăugăm că principiul liberei concurenţe într-o Uniune Europeană a viitorului îl poate surclasa pe cel al preferinţei naţionale, înţelegem mai bine refuzul Elveţiei de a intra în spaţiul comunitar şi reacţiile tribale ale unor lideri politici elveţieni.


Bogdan George Rădulescu

Foreign affairs senior editor, Romania Radio Broadcasting Corporation,
M.A in Political Philosophy, PhD in progress,
Member: The Association of European Journalists,
The American Political Science Association
www.bogdan-george-radulescu.ro
mobile: 0040-729595153, 0040-741197621

Comentarii

Trimis de Anonymous (neverificat) la

Acest articol in limba germana ar face mai mult sens, ar ajunge si la opozitie. Unele adevaruri sunt bine conturate, altele sunt scrise ca si dintr-un complex de inferioritate.
Ocupati-va de PhD si de barnele din tara proprie (xenofobism, nationalism samd).

Trimis de Anonymous (neverificat) la

Iata altul care crede ca daca l-a citit pe "Friedrich Nietzsche" a mâncat desteptaciunea pe pâine si e indreptatit sa faca aprecieri la adresa poporului si politicii interne elvetiene.
Oare astia când invata sa se uite intâi in curtea lor?

Add comment

Autentificare sau înregistrare pentru a posta comentarii

 


 Despre noi    Termeni de utilizare    Abonarea la ştiri    Donaţii    Implică-te şi tu!    Contact         Hosting by