Contratimp-Ana Blandiana

Mă uit în trecut şi nu înţeleg
Urmele paşilor mei.

Privesc îngheţată zăpada
Prin care picioarele mele desculţe,
Îmi amintesc, s-au rănit,
Dar urmele lor închipuie semne
În alfabetul unei limbi dispărute.

Ieri ce voiam să spun
Si mâine cum voi mai citi
Durerea mersului de-acum,
Când clipele obeze
Par ani şi anii epoci
Nehotarâte şi fără sfârşit?

Nici un răspuns nu se naşte
Decât când nimeni nu mai are
Nevoie de el

Si întrebarea care-l aştepta
A murit.