foto 1

     foto 2

     foto 3

Suferinţa adusă de comunism poporului nostru a marcat profund, ca o pecete, generaţii întregi. De aceea am fost atraşi încă de la început de tema acestui concurs. Realizarea unui monument – document istoric reprezinta pentru noi - exponenţi ai noilor generaţii – şansa de a demonstra respectul şi admiraţia faţă de cei ce au purtat războiul anticomunist.

Pentru întocmirea proiectului am apelat la bogata simbolistică cuprinsă în opera lui Brâncuşi, reprezentant al spiritualităţii româneşti pure, adaptând-o viziunii noastre.

Soluţia are o compoziţie liberă, deschisă. Elementul de sprijin, aflat la baza monumentului reprezintă, stilizat un scaun al Mesei Tăcerii. Pe acesta se aşează un blat lung de lemn care, perceput frontal, reprezintă o linie. Pe blat stă culcat, ca într-un cuib, un ou de lemn, un alt simbol brâncuşian. Harta, mărturie a luptei anticomuniste, este înfiptă în acest ou. Această succesiune de elemente are o încărcătură simbolistică puternică. Mesajul transmis ar fi acela al tăierii tăcerii (reprezentată de scaun) de către blatul de lemn. În consecinţă, dezvoltarea în viitor a României (reprezentat de ou) fiind permisă după ruperea tăcerii, însă având drept călăuză o istorie reală şi pilduitoare, istoria spusă de Harta Gulagului Românesc.

Întregul ansamblu compoziţional este contrabalansat de existenţa unui element vertical reprezentat de cocoşul brâncuşian, poziţia sa sugerând desprinderea către zbor-simbol al libertăţii. Pentru a sugera dificultăţile luptei pentru eliberare şi sacrificiile celor ce cu credinţă s-au opus regimului comunist, am agăţat de gâtul păsării mai multe lanţuri metalice dintre care unele rupte.

Inscripţii:
Ororile regimului comunist în România:
2.000.000 de prizonieri
din care 200.000 exterminaţi

Iniţiatori: Uniunea foştilor deţinuţi politici din România cu sediul la Geneva şi Comunitatea Românilor din Elveţia

Realizatori: Andreea Marinescu, Mihai Trif, Leontin Trif, Craiova, România




Harta gulagului românesc

Luna septembrie a anului 2004 a adus inaugurarea unui monument românesc deosebit. Este vorba despre „Harta gulagului românesc“, monument construit în curtea bisericii de lemn din Chęne-Bourg, singura biserică în stil românesc (maramureşean, mai precis) din întreaga Elveţie.

În curtea bisericii un grup de 3 studenţi la arhitectură din Bucureşti au realizat un monument de artă; monumentul include o hartă a tuturor locurilor de detenţie (închisori, lagăre de muncă, azile psihiatrice) din România pentru anticomuniştii români. Monumentul simbolizează renaşterea României dupa perioada comunistă, aducând, în acelaşi timp, un omagiu celor care, cu curaj şi credinţă, s-au împotrivit instaurării comunismului în România.

„Suferinţa adusă de comunism poporului român a marcat profund, ca o pecete, generaţii întregi si s-a prelungit până în zilele noastre. De aceea monumentul a fost prevăzut, printre altele, cu trei lanţuri metalice, dintre care două sunt deja rupte; ele corespund perioadelor lui Gheorghe Gheorghiu Dej, lui Nicolae Ceauşescu, ultimul lanţ urmând a fi rupt pe 28 noiembrie 2004“.










Motto:
„Dezveliţi tot adevărul,
Şi le spuneţi tuturor,
Cum muriră fraţii noştri
Pentru neam şi ţara lor...“
Cicerone Ioniţoiu


Dacă un Muzeu al Holocaustului Comunist din România şi din teritoriile ocupate, încă îşi strigă dreptul la existenţă în Bucureşti si în alte oraşe ale ţării, în Elveţia, „Uniunea Foştilor Deţinuţi Politici“ a facut posibil din anul 2004, un monument în aer liber pentru onorarea victimelor comuniste ale României.

UFDP este formată din supravieţuitorii genocidului comunist din ţară care locuiesc în România şi în exil, şi care au scasspat ca printr-o minune morţii crunte pe care au văzut-o de nenumărate ori secerând pe colegii de prizonierat politic şi/sau religios. Regimul deliberat decimatoriu din puşcării, bazat pe metodele „ştiinţifice“ ale oprimatorilor comunişti, învăţate de la Pavlov la Piteşti, a lăsat pe supravieţuitorii holocaustului comunist des handicapaţi, bolnavi fizic, cu sechele fizice şi psihologice nevindecabile. Martori însă mesianici ai pericolului şi crimelor comuniste, aceşti dârji oameni au arătat că nimeni şi nimic nu i-a mai speriat în viaţă după aceea.

Copiii şi multi nepoţi ai acestor supravieţuitori de excepţie ştiu şi poartă mai departe lupta anti-comunistă, fie ideologic, fie cu arma în mână (ca în Decembrie 1989 şi Transnistria în 1991), fie democratic şi educativ, şi multi dintre ei sunt acceptaţi de către UFDP ca membri onorifici.

Însă monumentul în aer liber cu Harta Gulagului Comunist din România în Elveţia, s-a creat în principiu pentru „ceilalti“, occidentali cu pasiuni şi/sau simpatii (neo)comuniste, sau compatrioţi din exil, care, fie s-au menţinut pe linii de indiferenţă, fie pe linii oportunist comuniste.

Conform sculptorilor acestui monument, Andreea Marinescu, Mihai Trif şi Leonid Trif din Craiova, care au câştigat prin concurs realizarea acestui monument sculptural, acest monument se vrea puternic inspirat de bogata simbolistică cuprinsă de operele lui Brâncuşi. Elementul de sprijin, aflat la baza monumentului, reprezintă stilizat, un scaun al Mesei Tăcerii. Pe acesta se aşează un blat lung de lemn, care, perceput frontal, reprezintă o linie. Pe blat stă culcat, un ou de lemn, un alt simbol brâncuşian. Harta Gulagului Comunist din România este înfiptă în acest ou. Această succesiune de elemente are o bogată încărcătură simbolistică. Mesajul transmis este acela al tăierii tăcerii, reprezentată de scaun, de către blatul de lemn. În consecinţă, dezvoltarea în viitor a României, reprezentată de ou, este permisă numai după ruperea tăcerii asupra crimelor comuniste cuprinse de hartă, având ca şi călăuză o istorie reală şi pilduitoare, istoria strigată ţipător către cer de către Harta Gulagului Comunist din România. Acest întreg ansamblu este contrabalansat tot printr-un sistem brâncuşian, „cocoşul“, ca element vertical poziţionat adiacent hărţii, simbolizând desprinderea către zbor, tot către cer, a Libertăţii. Însă pentru a aminti etern prigoana de 60 de ani a persecuţiei comuniste din ţară, pasărea are agăţată de gâtul liber şi în zbor, mai multe lanţuri, dintre care numai unele au putut fi rupte.

Harta Gulagului Comunist din România este harta României Mari, a perioadei interbelice şi a Daciei. Pe hartă sunt sculptate locurile de tortură prin care au trecut părinţii şi bunicii multor români, din Sighet şi Suceava, la Bărăgan, Jilava şi Canalul Dunării. Sunt sculptate şi gropile comune de la Cazane la Botoşani, şi de la Odorheu la Năvodari.

Monumentul are şi câteva inscripţii în limbile română şi franceză, care, scurt şi înspăimântător, descriu telegrafic soarta poporului român sub comunişti. Iată câteva dintre ele:

- Ororile regimului comunist în România: 200.000 (două sute de mii) de români exterminaţi în timpul detenţiei; 2.000.000 (doua milioane) de români încarceraţi!
- „In Memoriam“ luptei pentru dreptate şi independenţă a românilor anticomunişti, întăriţi de credinţa în Dumnezeu, model de fundament pentru generaţiile României renăscute!

Monumentul este amplasat şi cu liber acces la adresa: Chemin du Bois-des-Arts, 43-45, 1226 Chene-Bourg, Geneva, Elveţia, lângă Biserica Maramureşană din Thonex, Geneva. Încă de la sfinţirea şi deschiderea sa publicului larg, în 5 septembrie-2004, oraşul Geneva îl enumeră în broşurile sale recomandate vizitatorilor, ca un monument de excepţie. În plus, UFDP a mai donat un număr impresionant de cărţi arhivei Muzeului Naţional de Istorie al României tot în 2004, care pot fi vizionate şi cercetate la Muzeul Naţional de Istorie a României, Calea Victoriei 12, 70412-Bucureşti, România. În scrisoarea de mulţumire, datată 15 iunie 2004, Directorul Muzeului, domnul Crişan Muşeteanu, mulţumeşte public directorului UFDP din Geneva, domnul Dumitru Ionescu, spunând: „... Prin activitatea lor, foştii deţinuţi politici români - cei care au luptat împotriva comunismului şi al totalitarismului - au dorit o Românie cu adevărat democrată, liberă şi prosperă... Capul sus, ca în clipele din trecut, şi să vă dea bunul Dumnezeu la toţi alinare sufletească şi trupească...“.

Deşi păstrează în continuare o atitudine dârză şi puternică, UFDP încurajează tot mai mulţi tineri români (în special pe cei care n-au simţit persecuţiile comuniste), să se intereseze şi ei de trecutul recent al pătimitului popor român.

Datorită unei atitudini de oportunistă tacere din partea vechii gărzi de comunişti şi a copiilor lor, care menţin o tăcere suspectă în guvernele pe care le controlează din "fostele" ţări comuniste, cât şi a liberalilor din ţările occidentale (inclusiv din SUA), care mai susţin şi în ziua de azi că, comunismul "... a fost şi este un sistem foarte bun, care însă a avut guvernanţi răi...", comunismul rămâne o realitate tristă şi prosperă, atât în Est cât şi în Vest.

În Est, Rusia nu numai că menţine steaua roşie la Kremlin, pe Lenin îmbălsămat în "mormânt sfânt", ca pe un "Cristos" al comuniştilor şi având chiar imnul Uniunii Sovietice ca şi imn al "Rusiei Democrate", dar a anunţat recent, prin persoana preşedintelui Putin, ca intenţionează să construiască un monument lui... Stalin, "eliberatorul" (?!) ţărilor subjugate de comunişti în 1945.

În Comunitatea Europeană, atât partide deschis comuniste (vezi Partidul Comunist Italian), cât şi partide (neo)comuniste (vezi cazul partidelor din Spania, Germania, Tările Nordice ş.a.), continuă să afecteze puternic stângist, atât Constituţiile, cât şi limitările de drepturi cetăţeneşti ale cetăţenilor proprii.

Iar în SUA, de la clubul "chic" new-yorkez numit... "KGB", la cazinoul din Las Vegas, "Red Square" (Piaţa Roşie), americanii glorifică sub formă de "divertisment", lozincile cu simbolisme comuniste, care de fapt preamăresc implicit cel mai sângeros sistem din istoria omenirii. Acest comunism, între simbolurile cărora americanii vin să se îmbete cu vodca, să se îndoape cu borş, icre negre şi vânat cu garnituri exotice, cât şi ca să piardă sume fabuloase la ruletă, a "reuşit" să omoare peste 100.000.000 (o suta de milioane) de oameni în "numai" 70 de ani.

În plus, sângerosul comunist sud-american Che Guevara (în traducere, "cel razboinic"), este idolul multor studenţi universitari americani, iar foarte mulţi politicieni şi academicieni americani nu ezită sa dea comunismul şi azi, ca exemplu de sistem de stat "de dorit", pentru ţările din Lumea a III-a.

Atât pentru victimele comunismului din România, adica o treime din populaţia ţării, cât şi pentru membrii KGB-ului / Securităţii/ SRI-ului, neuitând desigur nici de cei peste 500.000 de cetăţeni "informatori" ai ţării - care s-au facut implicit vinovaţi de sângele varsat al compatrioţilor lor de către comunişti, cu fiecare turnare a compatrioţilor lor, comuniştilor -, aceasta Hartă a Gulagului Comunist din România este şi va rămâne un sumbru Memorial al Suferinţelor Poporului Român sub Comunism.

Poate - este speranţa foştilor deţinuti politici - modestul lor efort de a ilumina generaţiile viitoare, acest monument va aduce nu numai un gând pios victimelor holocaustului comunist din România, dar va fi şi un deferent ca pe viitor, noile generaţii din Vest şi din Est să nu uite crimele comuniste şi/sau să nu se implice în crime contra Umanităţii, în numele desigur, al "democraţiei", al "poporului", al "clasei muncitoare" sau din alte motive "de eliberare".

Pentru informaţii suplimentare: Director Dumitru Ionescu, Secretar Gheorghe Mazilu, "Uniunea Foştilor Deţinuti Politici", 14 Rue du Jura, 1201 - Geneve, Switzerland. Tel: 022 345 57 07.


Gabriel Gherasim, Membru Onorific "UFDP", New-York


Cuvântul adresat de Dumitru Ionescu, preşedintele UDPR, cu ocazia dezvelirii şi sfinţirii acestui monument:

„Doamnelor, domnilor, fraţi români,

Am luat parte astăzi la sfinţirea hărţii monument a Gulagului românesc. Menirea sa este ca să învedereze vizitatorilor şi credincioşilor care vin la această mică biserică voievodală din lemn, adusă din ţinutul maramureşean, localităţile unde s-au aflat închisorile, lagărele, Canalul Dunăre-Marea Neagră în care au fost anchetaţi, torturaţi suferind greutăţi inimaginabile a 2.000.000 de români din care au fost asasinaţi 200.000 reprezentând floarea politică, socială, culturală şi artistică. Ororile acestea au fost puse în practică după 1945-1946 de guvernul comunist instalat de staliniştii ruşi, după ce la ultimele alegeri democratice aceştia au inversat voturile acordate în proporţie de 80% partidelor democratice, în favoarea lor. Partidul comunist prin instrumentele sale copiate după cele ale Moscovei, ca poliţia politică denumită securitate, miliţia si justiţia total aservită, au urmărit, odată cu instalarea dictaturii sale, distrugerea libertăţilor poporului român, a independenţei României şi sub pretextul ideologiei marxiste, sclavizarea acesteia de către marele vecin de la răsărit.

Din cauza acestor crime de care sufereau toţi românii, o mică parte au reuşit să se refugieze în ţările occidentale. O parte dintre aceştia au ajuns în Elveţia, în special la Geneva. Au fost primiţi de autorităţi şi de populaţie cu simpatie, fiind sprijiniţi în acţiunile lor de luptă, protest şi ajutorare a poporului din care se trăgeau. Printre aceştia se aflau şi cei care scăpaseră din închisori. Ei au înfiinţat în anii 1980 Uniunea Foştilor Deţinuţi Politici din România, aflaţi în afara hotarelor ţării - UDPR, cu sediul la Geneva, care a organizat manifestaţii de sală, de stradă şi de alt ordin ori de câte ori era cazul, ca de exemplu dărâmarea bisericilor, distrugerea satelor şi revolta muncitorilor minieri din Valea Jiului, etc. Printre iniţiatorii şi liderii săi menţionăm pe domnii Constantin Răşcanu, Constantin Costache, soţii Valeria şi Constantin Alexandrescu, foşti domiciliaţi în Geneva, Constantin Mareş din Germania, toţi decedaţi, iar din cei care traiesc în prezent pe domnii Cicerone Ioniţoiu-Franţa, Aurel Turcan din Germania şi Aurel Vlad din Statele Unite ale Americii.

De asemenea la Geneva a luat fiinţă şi Comunitatea Românilor din Elveţia care colaborează permanent cu UDPR. În anul 1989 după 45 de ani, datorită împrejurărilor politice generale din Europa şi a imposibilităţii suportării vieţii exprimate prin cele trei F-uri - frică, foame, frig - poporul român s-a răsculat şi a răsturnat regimul criminal, odios, iar cei doi soţi au fost sumar judecaţi şi executaţi de urmaşii lor, tot foşti comunişti. Acum majoritatea românilor aşteaptă intrarea în 2007, îin Uniunea Europeană.

În cei 15 ani de tranziţie a apărut in România o intreagă literatură memorialistică a celor care au îndurat toate fărădelegile din a doua jumătate a secolului trecut, iar aproape în toate oraşele ţării s-au ridicat monumente şi statui pentru cinstirea martirilor torturaţi inuman şi omorâţi, total nevinovaţi.

Cele două asociaţii arătate mai sus au convenit să ridice prin subscripţie publică harta ce tocmai a fost sfinţită. S-a iniţiat un concurs şi a fost acceptat cu participarea specialiştilor proiectul realizat de trei studenţi din ultimul an al Universitaţii de Arhitectură şi Urbanism Ion Mincu din Bucureşti şi anume: d-ra Andreea Gabriela Marinescu cu fraţii Leontin şi Mihai Trif. Ei sunt la primul concurs, au pus suflet atât la întocmirea proiectului cât şi la realizarea sa, atât în atelier în ţară cât şi aici. Noi le mulţumim şi le urăm sănatate şi mult succes în profesia lor.

În plus mulţumim tuturor donatorilor care prin obolul lor ne-au permis realizarea obiectivului propus, membrilor comisiei care au selectat proiectul hărţii, antreprizei Ion Baciu din Geneva, d-lui Sandu Cosmin, cetăţean român cercetător-fizician la Universitatea din Lausanne care s-a ocupat şi a gestionat întreaga lucrare ca şi d-lui Naiche Mircea, casierul central al comitetului. Nu în ultimul rând, desigur, vă mulţumim şi dumnevoastră celor din Geneva şi din alte localităţi, pentru participare, deoarece ne întăriţi în convingerea că sunteţi alături de noi în dorinţa ce avem ca grozăviile dictaturii comuniste şi a altor dictaturi ce au lovit generaţia noastră să nu se mai repete nici în România şi nici în altă parte.“




Mulţumim pentru sprijinul deosebit acordat în realizarea acestui material domnului Cosmin Sandu din Lausanne şi domnului Gabriel Gherasim din New York.


Ultima actualizare: 19 iunie 2005





înapoi prima pagină