Monsieur Michaud - Ilie Gheorghe şi Mme Raquin - Leni Pintea Homeag


Laurent - Mihai Arsene şi Camille Raquin - Marian Politic


Mme Raquin - Leni Pintea Homeag, Thérèse Raquin - Cerasela Iosifescu, şi Suzanne - Adela Minea



Colaborare între un teatru elveţian şi un teatru român

În noiembrie 2002, Mircea Cornişteanu, directorul Teatrului Naţional din Craiova, descoperea piesa „Thérèse Raquin“ creată de Théâtre des Osses. A urmat propunerea de a include această piesă (adaptată după romanul lui Emile Zola) în repertoriul Teatrului Naţional din Craiova şi a invitat-o pe regizoarea acestui spectacol, Gisèle Sallin, să refacă punerea în scenă cu actori români, în costumele şi decorurile create de Jean-Claude De Bemels şi cu aranjamentul muzical creat de Caroline Charrière.

Acest spectacol va avea loc în Craiova, în data de 15 februarie 2004 şi va avea următoarea distribuţie:

Madame Raquin – Leni Pintea Homeag
Thérèse Raquin – Cerasela Iosifescu
Camille Raquin – Marian Politic
Laurent – Mihai Arsene
Monsieur Michaud – Ilie Gheorghe
Monsieur Grivet – Anghel Rababoc
Suzanne – Adela Minea

Această piesă va fi jucată, în limba română, pe scena Théâtre des Osses din Givisiez, FR, vineri 7 mai 2004 de la ora 20:00 şi duminică 9 mai de la ora 17:00. Preţul unui bilet 30 de CHF pentru un adult şi 25 CHF pentru studenţi, pensionari, şomeri, copii.

Rezervarea biletelor se poate face telefonic la numărul 026 466 13 15 sau prin e-mail.



Rezumatul piesei
Madame Raquin, fiul său Camille şi nepoata adoptivă Thérèse trăiesc pe o străduţă sumbră din Paris. Camille îşi realizează visul, acela de a deveni funcţionar. Thérèse, care a consimţit să se căsătorească cu Camille, brodează deasupra merceriei doamnei Raquin. În aceasta atmosferă plictisitoare intervine Laurent, un prieten din copilărie şi, dragostea la prima vedere între Thérèse şi noul venit ...

Emile Zola construieşte un scenariu de suspans pentru cei doi amanţi şi captiveaza spectatorul atrăgându-l în secretul acestei pasiuni. Celelalte personaje nu văd decât foc. Zola deplânge manierele burgheze. Anumite caractere, descrise în stilul lui Daumier, garantează partea amuzantă a acestei drame.



Scurt interviu cu doamna Gisèle Sallin, regizoarea spectacolului

- De ce aţi ales „Thérèse Raquin“ ?
- Vroiam să abordez o dramă. Pentru asta, piesa lui Zola a fost perfectă. În plus, ea conţine un amestec de stiluri care face construcţia dramaturgică complexă şi originală. Această piesă, adaptată de însuşi Zola, m-a acaparat în întregime.

- Ce stiluri întâlnim în această piesă ?
- Cele 4 acte sunt diferite. Primul act este clasic, asemenea teatrului francez clasic moştenit de la Marivaux. Actul al doilea este o adevarată melodramă, în spiritul secolului al XIX-lea şi al teatrului scandinav (Ibsen, Strindberg). Actul al treilea este dramatic, structura sa este realizată ca un decupaj de cinema, se simte cinematograful alb-negru, ne este prezentat Bergman. Cât despre ultimul act, este cât se poate de realist, suntem în „actor studio“ în New York.

- Aveţi un personaj preferat ?
- Îmi place şarmul fiecăruia din cele 7 personaje. Zola ni le arată conform teoriei sale naturaliste. E adevărat că urmărind evoluţia comportamentului lor, acţiunile conştiente şi inconştiente, înţelegem proiectul lui Zola, acela de a demonstra deriva unei pasiuni criminale.

- De ce aţi dorit o muzică originală ?
- De la prima lectură am simţit că este necesară o muzică de film. Thérèse Raquin va fi o serie de televiziune, cu personaje şi dialoguri. I-am propus doamnei Caroline Charrière, compozitoare elveţiană, să realizeze fundalul muzical. Ea cunoaşte bine universul lui Zola. Am colaborat excelent, în timpul repetiţiilor, în timpul „montajului“, ca pentru un film.


Scurt interviu cu doamna Caroline Charrière, compozitoare

- De ce aţi ales un cvintet de corzi pentru „Thérèse Raquin“ ?
- Cvintetul de corzi cu două violoncele se impunea. Sonoritatea şi culoarea acestor instrumente corespunde atmosferei pe care am resimţit-o la lecturarea piesei. Al doilea violoncel mi-a permis să dau o notă un pic gravă şi i-am încredinţat tema lui Thérèse, care îmi exprimă o forţă obscură, sălbatică. Am continuat să personific celelalte instrumente. Alto-ul îl reprezintă pe Laurent. Tema sa este la început lentă, apoi se modifică, cu octave ce se succed într-o manieră din ce în ce mai sacadată. Tema doamnei Raquin, vioara principală, este punctat de suspine şi de dragoste maternă, devenind în final o angoasă teribilă.

- Dar celelalte personaje ?
- A doua vioară îi reprezintă pe prietenii familiei Raquin, Grivet şi Michaud. Pentru primul personaj, vioara interpretează o muzica mecanică şi amuzantă, pentru al doilea e mai solemnă. I-am atribuit prima vioară lui Suzanne pentru ca o văd radiantă şi plină de viaţă. Tema sa este puţin legată de cea a prinţului albastru, conţinând accente orientale.

- Pentru tema lui Camille Raquin ?
- Tema lui Camille est interpretată de primul violoncel, este o temă neliniştită, câteodată fragmentată, fantomatică, ce bântuie aproape toate momentele muzicale. În final, se furişează chiar în tema lui Laurent şi Thérèse, arătându-le că sorţile lor sunt de acum inseparabile.


Théâtre des Osses
Théâtre des Osses a fost fondat în 1979 de către Gisèle Sallin şi Véronique Mermoud. La început intinerant, s-a instalat în 1990 la Givisiez, comună limitrofă oraşului elveţian Fribourg. În 2002 a primit statut de centru dramatic al orashului Fribourg. În anul 2003 fondatoarele teatrului au primit cea mai înaltă distincţie a scenei teatrale elveţienne, inelul Hans Reinhart.

Teatrul din Fribourg evoluează şi repetă alternativ piese din repertoriul clasic şi din creaţiile contemporane. Dispune de o clădire cu un teatru cu 150 de locuri, o cafenea, o sală de repetiţii, ateliere de costume şi decoruri, la fel şi de birouri, beneficiind de o echipă fixă. Spectacolele se joacă în Elveţia şi în străinătate.

înapoi prima pagină