Forumul românilor din Elveţia

Acum este Dum, 17 Dec 2017 3:21 am

Ora este UTC [ DST ]




Scrie un subiect nou Răspunde la subiect  [ 42 mesaje ]  Du-te la pagina 1, 2  Următorul
Autor Mesaj
 Subiectul mesajului: A educa in secolul 21
MesajScris: Joi, 21 Feb 2013 1:51 pm 
Neconectat
nou venit

Membru din: Mie, 08 Dec 2010 10:20 pm
Mesaje: 41
http://www.lemonde.fr/idees/article/201 ... 1481237582

_________________
Cand degetul arata luna, natangul se uita la deget (proverb budist).


Sus
 Profil   
Răspuns cu citat  
 Subiectul mesajului: Re: A educa in secolul 21
MesajScris: Joi, 21 Feb 2013 5:45 pm 
Neconectat
activ şi comunicativ
Avatar utilizator

Membru din: Mie, 11 Feb 2009 8:50 pm
Mesaje: 817
http://www.bild.de/ratgeber/gesundheit/ ... .bild.html

:wink:


Sus
 Profil   
Răspuns cu citat  
 Subiectul mesajului: Re: A educa in secolul 21
MesajScris: Joi, 21 Feb 2013 5:48 pm 
Neconectat
activ şi comunicativ
Avatar utilizator

Membru din: Mie, 11 Feb 2009 8:50 pm
Mesaje: 817
http://www.feltrinellieditore.it/Scheda ... me=1742027

:p


Sus
 Profil   
Răspuns cu citat  
 Subiectul mesajului: Re: A educa in secolul 21
MesajScris: Joi, 14 Mar 2013 7:46 pm 
Neconectat
tânără speranţă

Membru din: Mie, 06 Mai 2009 3:44 pm
Mesaje: 279
Localitate: GE - VD
Sau asa :wink:

Deasupra patului meu de copil trona, pe peretele casei părinteşti, un tablou mare reprezentând un cerb cu privirea semeaţă îndreptată spre vârful unor munţi înzăpeziţi. Sub cerb, pe o panglică îngălbenită de vremuri scria cu majuscule: „REGELE PĂDURILOR”. Așa am luat eu act despre noțiune de rege. Despre împărați auzisem din povești.

Era o copie după un alt tablou de demult din casa bunicilor dinspre mama. Îl pictase un văr de-al meu mai mare cu vreo zece ani. Copil fiind, cred că eram prin clasa a II-a, îl urmăream pe vărul meu cum realiza copia. Împărţise coala de hârtie în careuri şi picta pe bucăţi. Întâi completa un careu, apoi altul şi aşa mai departe până când tabloul a fost gata. Cutia de acuarele, pe care i-o cumpărase tata, a rămas la noi. Imediat ce a plecat văru-meu, am scos o coală de la mijlocul maculatorului, am îmărţit-o în careuri cu rigla din penarul meu de şcolar sârguincios şi m-am apucat să pictez cerbul. A doua zi tabloul era gata. Doar că, cerbul meu avea o privire blândă şi tâmpă de bou. De atunci n-am mai pictat niciodată. Au trecut anii, am făcut liceul, apoi facultatea, doctoratul şi am devenit specialist în Ştiinţele educaţiei.

Mi-am amintit această întâmplare acum vreo câțiva ani într-un compartiment de tren, când, un individ la vreo cincizeci de ani, fost maistru la Electoputere, disponibilizat ca mulţi alţii din România cu o sumă frumuşică de bani, îşi plângea soarta. Avea, spunea el, pământ mult în zona Balş, dar nu-l mai angaja nimeni. Încet-încet, cei din copartiment începeau să-i dea dreptate: era mai bine pe vremea comunismului, nu aveai ce cumpăra dar aveai serviciu. Revoluţia asta numai necazuri ne-a adus. Ce să faci cu libertatea?

Atunci am intervenit în discuţie amintindu-mi povestea tabloului şi făcând o comparaţie între bou şi cerb. Boul e un animal cu stăpân. Are adăpost, are hrana asigurată, în fiecare dimineaţă e înjugat la car sau la plug şi munceşte. Cu cât îşi face datoria mai bine cu atât primeşte o raţie de fân sau de coceni mai mare. Cu cât e mai ascutător şi se opinteşte mai tare cu atât e mai bine îngrijit. Dacă leneveşte are parte de bici. Nu are grija zilei de mâine. Mâine e la fel ca astăzi, la fel ca ieri şi ca în toate zilele. Doarme liniştit, pe coadă. Spre deosebire de bou, cerbul nu are un adăpost. Hrana şi-o procură singur. Nu e sigur că o poate găsi şi mâine. Nu e ferit de pericole, trebuie să fie mereu în alertă, treaz, să decidă singur. Şi, mai e o deosebire: cerbul e liber, totul depinde de el, boul are stăpân, e dependent, e sclav. Când nu mai poate munci sau când stăpânul nu mai are nevoie de el, soarta lui e la mila stăpânului. Scopul boului nu e să-și găsească hrana, e să-și caute stăpân care să-l hrănească.

L-am întrebat pe individ după ce i-am expus această metaforă: Între o viaţă de bou şi una de cerb, pe care o alegi? De fapt, întrebarea era adresată tututror. Încet-încet, după o perioadă de tăcere, au reînceput discuțiile. Și, spre uimirea mea, deși se vedea în glasul celor din compartiment o undă de regret, concluzia cvasi-generală a fost că viața de bou e preferabilă celei de cerb. Cum s-a ajuns aici?

Din cei șaizeci de ani pe care i-am împlinit de curând, cincizeci și patru mi i-am petrecut în școală. Învățătoarea mea avea vreo șaptezeci de ani (pe atunci nu se ieșea la pensie obligatoriu) și își începuse cariera la douăzeci, pe la 1910, fusese și învățătoarea tatălui meu, era o istorie vie a învățământului românesc. Cu alte cuvinte, din cei 148 de ani de învățământ obligatoriu în România, cu peste 120 am avut, într-un fel sau altul, un contact direct. Am fost, pe rând, elev, student, profesor, director de școală, inspector școlar, director de CCD, acum sunt profesor de profesori, și cred că această experiență îmi permite să afirm că preferința față de viața de bou a colegilor mei de compartiment e, în principal, rezultatul școlii. (Atenție, folosesc termenul “bou” nu în sens jignitor la adresa cuiva, ci ca expresie a servituții și a stării și nevoii psihologice de dependență și obediență).

Învățământul obligatoriu, sub forma în care îl cunoaștem azi, a apărut într-un stat totalitar, Prusia, în urma unei bătălii, cea de Jena din 1806 dintre armata de amatori a lui Napoleon și armata instruită prusacă, în care francezii au învins. Când industria ta principală e să produci și să exporți mercenari pentru cei ce cucereau colonii peste mări și țări, a fi înfrânt de niște țărănoi, ridică o mare problemă, una națională. Așa a gândit și Johann Gottlieb Fichte, filosoful de serviciu al lui Friedrich cel Mare, în cele 14 Scrisori către națiune publicate între 1808 și 1814: Am fost înfrânți pentru că soldații noștri n-au respectat ordinele, trebuie să facem o Germanie Mare, să unificăm limba germană și toți germanii să gândească la fel și să respecte ordinele, cel puțin în problemele mari. Iar statul prusac a început o treabă așezată, nemțească, detaliată, pentru a pune în practică aceste idei. Astfel s-a instituit primul sistem de învățământ obligatoriu din lume în Prusia, în 1819.

Ideea învățământului obligatoriu, de masă, nu era nouă. Ea apare în scrierile lui Platon, pe la 1635 s-a încercat în Scoția, iar la Revoluția franceză, revoluție făcută de adulți, s-a cerut pentru prima dată dreptul la educație universală. Oamenii constataseră că cei care aveau carte aveau parte de anumite privilegii, erau funcționari ai statului, conduceau, la diverse nivele, grupuri de indivizi, ceea ce le crea un statut invidiat. Te-ai fi așteptat ca, odată câștigat acest drept, cohorte de adulți să pună burta pe carte, dar, vai, ceea ce era un drept câștigat pentru adulți, a devenit, curând, o obligație pentru copii. Napoleon însuși, după ce a organizat învățământul superior pe principii și reguli militare, a încercat un învățământ obligatoriu pentru copii, dar marea masă a părinților a refuzat să-și dea copiii pe mâinile altora.

Prusacii au reușit. Prusia era un stat totalitar. Noi ne referim la legea interzicerii avorturilor a lui Ceaușescu ca expresie a totalitarismului comunist. Ei, bine, în Prusia exista încă din 1735 o lege de control al nașterilor, orice femeie trebuia să raporteze la poliție când a ajuns la menopauză!

Într-un cadru mai amplu, secolele al XVIII-lea și al XIX-lea coincid cu perioada luptelor, răscoalelor, revoluțiilor și teoriilor de eliberare a scalvilor, de exprimare a demnității și libertății umane. În același timp se dezvolta industria, în principal cea extractivă și prelucrătoare, statele se modernizau și se complicau în funcționare și birocrație. Sclavii, care, sub diverse denumiri și statute (iobagi, șerbi, robi, proscriși, etc.) care constituseră de secole și milenii forța de muncă, nu mai puteau asigura progresul omenirii. Era nevoie de un alt tip de forță de muncă, instruită care să mânuiască mașinile, să asigure funcționarea statelor, să asculte și să execute ordinele.

Problema au rezolvat-o, așa cum am spus, prusacii, obligând copiii să meargă la școală. Între timp, dintre toate instituțiile obligatorii, au mai rămas doar două: pușcăria pentru adulți și școala pentru copii. Vedem, chiar în aceste zile, cu câtă dificultate ajung infractorii la pușcărie: procese îndelungate, procurori, avocați, tribunale peste tribunale, judecători, drepturi ale omului… Pentru copii, e de ajuns faptul că s-au născut și au ajuns la o anumită vîrstă, din ce în ce mai fragedă, la șapte, șase, cinci și, odată cu grădinița, la trei ani, și din ce în ce, pe o perioadă de obligativitate mai lungă, patru, șapte, zece, douăsprezece clase obligatorii.

Prin această obligativitate statele au preluat, într-un fel, dreptul părinților asupra copiilor. La început cu forța, apoi, pe măsură ce părinții înșiși au fost educați prin școală, cu bunăvoia acestora. ( Las, pentru moment, discuția asupra dreptului părinților asupra copiilor, înscris încă în codul lui Hamurabi, pentru că și aici e o problemă universală). Ideea este că, prin această obligativitate, copilul nu e considerat o ființă umană, nu are dreptul la libertate. E un paradox să ai dreptul la educație obligatorie! În prezent, s-a ajuns în situația în care părinții își vând copiii statului încă dinainte de naștere: concediile de maternitate plătite, concediile de creștere a copiilor plătite, alocațiile pentru copii, sunt forme de vânzare a copiilor către stat. Când mamele fac demonstrații fluturând pamperșii în fața guvernului, ele, de fapt, negociază un preț, iar statul le plătește ca angajate pentru îngrijirea copiilor până când îi ia la școală ( era să zic la oaste).

Desigur, o țară cu oameni instruiți și obedienți e superioară altora, are un ritm de dezvoltare mult mai alert, realizează un boom economic, ceea ce s-a întâmplat și cu Prusia, mai târziu Germania Mare. Și, pentru că majoritatea savanților lumii din prima jumătate a secolului al XIX-lea își dădeau doctoratele în universități germane, au importat sistemul și l-au transferat în țările lor, America la 1852, Principatele române la 1864, Italia de-abia la 1888.

Cum au reușit nemții să creeze un sistem prin care să producă forță de muncă instruită, dar, în același timp, dependentă și obedientă? Oameni dependenți, dar care au sentimentul că sunt liberi, cu alte cuvinte, tipul de bou inteligent, idealul educațional al oricărui sistem statal de învățământ, fie că vorbim de state democratice sau totalitare, de republici sau monarhii?

În primul rând, prin gruparea copiilor pe clase pe criteriul vârstei. Niciun alt grup uman nu se organizează pe vârste ( era armata obligatorie, care, între timp, s-a desființat). Ce-ați zice dacă s-ar da un ordin ca la Ministrul Educației toți angajații să aibă 30 de ani, cei de la Ministerul Economiei să aibă 31, cei de la Interne, 32 de ani, ș.a.m.d.? Sau la o televiziune, cei care lucrează la Știri să fie de 35 de ani, apoi jurnaliștii fiecărei emisiuni să fie aleși pe criteriul vârstei, la emisiunea A de 36, la B de 37, etc. ? Ar fi absurd, nu-i așa? și ați ieși în stradă să protestați împotriva unui asemenea ordin. Ei, bine, copiii nu au dreptul să aleagă și nici să protesteze, iar adulților li se pare normal, nu absurd. Această grupare pe criteriul vârstei produce mai multe efecte antisociale: organizarea este impusă din afară, coeziunea socială e imposibilă ( ca în cazurile de mai sus, cu ministerele…), copiii nu pot învăța unii de la alții, liderii sunt impuși de adulți, nu apar în mod natural, toți sunt ținuți în același ritm dictat de medie, etc. În acest fel n-ai decât să te supui mediei, cuvânt care are aceeași rădăcină cu mediocritate.

În al doilea rând, prin împărțirea activității școlare pe lecții de câte cincizeci de minute cu recreații de câte zece minute între lecții. În acest fel copiii învață ora asta ceva, ora a doua altceva, ora a treia trec la altceva, fără să aibă vreodată imaginea întregului sau de ce învață și asta și celalaltă. Ei învață pentru că așa ne-a spus “Domnul” sau “Doamna”, “Tovarășul” sau “Tovarășa”, adică sunt alții mai mari care știu, noi trebuie să-i ascultăm, să ne supunem voinței lor. Și astfel, învață din experiență, lecție de lecție, zi de zi, an de an, că depind de altcineva. De altfel, majoritatea celor mai buni elevi, după ce termină școala și facultatea, nu știu ce să facă cu viața lor, sunt angajați de alții, de tip Donald Trump sau Gigi Becali, care le spun ce să facă și ei fac foarte bine ceea ce li se cere. Tot din experiența lecțiilor, copiii învață că “nimic în viață nu e atât de important încât să merite să fie dus la bun sfârșit”. Dacă, prin absurd, un elev e “prins” în timpul unei lecții de farmecul unei poezii, sau se concentrează pe o problemă, sună clopoțelul sau soneria ( la începuturile școlii obligatorii pauzele se anunțau printr-un sunet de corn) orice farmec sau concentrare trebuie să înceteze și se trece la altceva. Nu trebuie să faci ce-ți place, ci ce îți ordonă altcineva, indirect, prin clopoțel, nenea Ministru, nenea Satu, nenea Sistemu.

În al treilea rând, dependența și obediența sunt induse prin ceea ce numim astăzi curriculum, sau programă școlară, sau syllabus. În definitiv, nici “Domnul” sau “Doamna” nu fac ce vor, ci ceea ce li se cere prin programă. Domnul sau Doamna, lucrând cu mintea și sufletul copiilor, trebuie să introducă aceste atribute constituente ale ființei umane într-un program, să le “programeze” copiilor modul cum gândesc, precum și conținutul gândirii, care e dat în curriculum. Desigur, există mai mulți Domni sau Doamne, fiecare stăpân, mai mult sau mai puțin, pe părticica lui de curriculum, pe disciplina lui, dar niciunul/niciuna nu are imaginea întregului, sunt doar angajați într-un sistem construit de alții pe principiul unei uzine, fiecare executând operațiile tehnologice care i se cer. Domnii și Doamnele sunt ei/ele înșiși/însele dependenți/dependente de sistem, sistem care, în ultimă instanță, poate fi definit ca suma locurilor de muncă ale cadrelor didactice. ( Să nu fiu greșit înțeles: există foarte multe cadre didactice bine pregătite în disciplinele lor și, cred că fiecare are cele mai bune intenții privind educarea copiilor, dar intențiile bune, construite prin autosugestie, nu ajută la nimic dacă ești specialist în instrumentele cu care operezi (conținutul disciplinei tale) și nu cunoști corpul pe care operezi ( mintea și sufletul copilului)).

De altfel, există opinia generală că, prin sistemul de învățământ, copiii sunt dați pe mâna unor specialiști în educație, care, pe lângă specialitatea lor, au studiat pedagogia, psihologia și metodicile predării. Ca unul care, zeci de ani am studiat și predat aceste discipline, pot să afirm că nu sunt științifice. Așa cum o bună perioadă, în țara noastră și în multe alte țări s-a predat disciplina numită ”Socialism Științific” (mulți universitari și lectori în universitățile populare și-au construit o carieră în jurul acestei discipline) și s-a dovedit în realitate că așa ceva nu există, tot astfel Științele educației sunt articulații logice, uneori bine închegate, dar construite pe postulate false. Metodicile, de exemplu, sunt un fel de rețetar cu principii, norme, metode, strategii și tehnici, dar, ca orice rețetă se adresează omenilor bolnavi, nu spiritelor vii. Cercetările psihologice asupra învățării, de la Thorndike, Skinner, Kohlberg sau Pavlov s-au făcut pe animale, șoareci, câini, pisici, porumbei, maimuțe, etc. și au fost transferate la modul cum învață copiii, iar cele pedagogice sunt caduce, pentru că, odată introduși copiii într-un mediu artificial-școala- separat atât de societate cât și de natură, nu poți obține, prin observare sau experimen,t nimic valabil. E ca și cum ai așeza un fluture sub un clopot de sticlă, i-ai observa mișcările și zbaterea și ai crede că știi totul despre fluturi!

La fel face și Mărioara, vecina de la parter, care își plimbă câinele, pe Axi, prin parcarea blocului, și-i strigă: Fii cuminte Axi!, Vino la mama, Axi, Hai să-ți dea mama, Pedigree, să te spele mama pe lăbuțe! Pentru ea Axi e un copil drăgălaș și răsfățat. Tot mai multă lume are animale de casă, de la câini, pisici și canari, până la șerpi și cămile. Toți le îngrijesc ca pe niște copii. Există o întreagă industrie pentru hrana și îngrijirea acestor animale. Recent a apărut primul post de televiziune dedicat direct animalelor de casă, Dog TV, să nu se plictisească. Nu știu dacă e normal sau nu. E treaba Mărioarei, Axi răspunde nevoii ei de afecțiune. Dar dacă oamenii îngrijesc și cresc aceste animale ca pe niște copii, pe cale de inferență logică e adevărat și corolarul: copiii sunt îngrijiți și crescuți ca niște animale drăgălașe care răspund nevoii de afecțiune a adulților! Dar, dacă pe Mărioara doar o salut și o las cu credința ei, de la unii ca Skinner, Brunner sau Pavlov, am pretenții să nu influențeze educația copiilor. Toate se trag, pesemne, de la Darwin, care ne-a făcut animale, superioare, ce-i drept, și toată lumea l-a crezut.

Să fiu corect, alte cercetări psihologice care au influențat instruirea școlară s-au făcut pe copii, de ex., cele ale lui Piaget sau Vâgoțky, greșeala lor fiind că s-au adresat numai intelectului sau numai interacțiunilor sociale ale copiilor, ca și cum, dacă ai studia mâna sau piciorul, poți concluziona asupra organismului ca întreg!

Copiii, însă, au legile lor de dezvoltare, naturale sau divine pe care le urmează neîncetat și, cu toată, cu toate încercările școlii obligatorii, în ciuda tuturor teoriilor și metodelor, s-a constatat că reacționează și nu se supun regulilor și regulamentelor din ce în ce mai restrictive. Atunci s-a inventat o altă treabă la fel de nemțească: sistemul de recompense și pedepse, între care, la loc de cinste tronează nota. După caz, nota e zăhărelul sau biciul din experimentele de psihologie a învățării, denumite, “științific”, elemente de întărire și reîntărire. Tot după caz, nota instaurează competiția stimulată de profesori și părinți și clasificarea neoficială, desigur, în deștepți și proști. Dacă pentru profesori acest lucru e de înțeles, nota fiind instrumentul de bază cu care mențin disciplina și, speră ei, motivația, pentru părinți lucrurile se complică, deoarece, se presupune că aceștia își iubesc cu adevărat copiii. Și, cel puțin eu, n-am văzut sau am auzit de vreun bărbat care își iubește soția întrebându-l pe preot sau pe primar: ce notă-i dai soției mele? sau de vreo soție iubitoare chestionându-și vecina: ce părere ai, dragă, de bărbatul meu? E bun sau nu, îi dai notă de trecere? Păi, dacă îți iubești copilul, te duci la un străin să ți-l evalueze? E adevărat, există numeroase concursuri cu note și premii pentru câini și pisici care gâdilă orgoliul stăpânilor. S-au înmulțit cazurile de sinucideri în rândul copiilor din cauza vreunei note sau corigențe și nimeni nu găsește nicio vină sau explicație. De ce, că era un elev bun? Nu ne-am așteptat la asta! Dar la ce să te aștepți, când copilul este împins într-un conflict existențial colosal pentru că își iubește familia, își iubește profesorii, colegii, semenii și dintr-o dată se prăbușește nemaiputând suporta ideea că i-a dezamăgit groaznic pe cei pe care i-a iubit atât! În loc să oprim moara și să ne întrebăm, ce măcinăm noi aici? trecem totul la fapt divers într-un articol de ziar sau o emisiune TV.

Priviți examenul de capacitate de anul acesta sau cel de bacalaureat de anul trecut. Ce importanță are dacă un elev a bifat subiectivă și altul predicativă iar cel de-al treilea atributivă? Câți dintre adulți știu asta? De ce soarta unui copil să depindă de ceea ce nici specialiștii cu studii și doctorate nu știu bine? Sau de ce cheltuim milioane de lei cu camere video de supraveghere – Big Brother – când copiii sunt împinși într-o competiție nenaturală, neomenească? Dacă scopul vieții este fericirea, de ce tot acest stress artificial provocat, în care anual sunt împinși sute de mii de elevi, familii și profesori care încearcă, lăsând la o parte orice urmă de moralitate (dacă le-a mai rămas), să se lupte între ei, pentru, de fapt, o nefericire? Răspunsul e simplu: pentru că, aruncându-i unii împotriva celorlalți, pot fi stăpâniți, mânuiți, manipulați. Asta e sarcina sistemului de educație imaginat și creat de slujbașii lui Friedrich cel Mare acum 200 de ani.

Dar cea mai mare invenție a școlii tradiționale a fost banca de școală. Oricâte opresiuni ar fi imaginat adulții împotriva spiritului viu al copiilor, cu oricâte pedepse, nu puteau opri copiii să se miște. Mișcarea este forma primordială și fundamentală de expresie a vieții și a independenței individului. Trebuia găsită o soluție de încătușare a spiritului, iar aceasta a fost banca. La început erau bănci lungi ca cele de la căminele culturale sau ca la nunțile de la cort, dar copiii lunecau pe sub ele. Apoi s-au inventat cele cu scaunul legat de bancă, mai întâi pentru șase elevi, să nu poată ieși din ea, apoi, pentru patru sau doi, în sfârșit, pentru unul, pe măsură ce se vorbea de drepturile copilului. Au fost implicați cercetători care au studiat poziția, forma și anatomia copilului, proiectând bănci din ce în ce mai ergonomice, cu scaune rabatabile, etc. S-a observat, totuși, că e nevoie și de mișcare și au fost create pauzele și introduse orele de educație fizică pentru a evita deformarea coloanei vertebrale. E ca și când ai cere unei persoane să meargă într-un picior și, când obosește, să schimbe pe celălalt, uitând că un mers normal, cu ambele picioare și în ritm propriu nu duce la oboseală. Prin bancă, disciplina a fost luată sub control de către autorități, astfel încât primul lucru pe care îl învață orice copil care merge la școală este să stea în banca lui, să facă ce i se spune și să răspundă când e întrebat.

Toată această uriașă industrie care nu dă faliment deoarece are clientela asigurată obligatoriu, care merge din ce în ce mai prost, pentru că numai dacă merge prost poate cere bani mai mulți, dacă ar merge bine n-ar mai fi nevoie de bani mai mulți, este susținută de teorii pedagogice din ce în ce mai sofisticate. De la Taxonomia obiectivelor educaționale a lui Bloom (1956), care funcționează încă în practica școlii românești și despre care Bloom însuși spunea prin 1990, că, pe baza ei poți crește pui în incubator, nu spirite umane (întrebați-l pe profesorul Nicolae Sacaliș, a vorbit cu Bloom, văd că a lansat recent o carte) la elaborarea standardelor educaționale în America, prin anii ’80, pe care ne străduim, cu sârg, să le introducem și la noi, și până la învățământul bazat pe competențe pentru crearea societății bazate pe cunoaștere – knowledge-based society- clamat de documentele UE ( noi am construit, într-o vreme, societatea socialistă multilateral dezvoltată, cu mult înaintea UE!), toate aceste teorii merg pe linia inaugurată de prusaci în urmă cu 200 de ani. Copilul, dibuit, ici-colo, de unele mari spirite ca Ellen Key, Maria Montessori sau Celestin Freinet, a fost îngropat sub imense mormane de legi și regulamente în care, pentru state, e doar o resursă umană ( Vezi Legea Educației nr. 1/2011, art. 2(2) și sutele de regulamente și metodologii pe site-ul MECTS, pe care nici juriștii nu le pot descâlci!). Și, ca orice resursă, trebuie folosită de cineva, așa cum și boul e o resursă pentru cel care nu are tractor.

Întreaga educație se bazează pe o prejudecată, o premisă falsă: aceea că adulții fac copii și că ei îi formează și îi modelează după proiecte naționale și internaționale. Noi, românii, dintr-o țară de informatori, ne-am transformat într-una de formatori. E la modă.

Mii de ani oamenii au fost convinși că soarele se învârtește în jurul pământului. Când, în sfârșit, a venit unul care să le spună că e invers, l-au ars pe rug. Au mai trecut câteva sute de ani pentru a accepta cu toții acest nou fapt. La fel e și cu această prejudecată. În urmă cu peste 100 de ani ( 1907, cînd la noi pornea răscoala de la Flămânzi) o femeie, prima femeie medic din Italia, Maria Montessori, a spus lumii: COPILUL ESTE CREATORUL ADULTULUI. CARACTERUL ȘI PERSONALITATEA SUNT PROPRIA CREAȚIE A COPILULUI. A fost exilată din Italia, a fost urmărită de fasciștii lui Mussolini pentru a fi ucisă, a fost complet ștearsă de comuniști din istoria educației și pedagogiei, a fost dată uitării de pedagogiile și universitățile din statele așa-zis democratice, deși cercetările recente din neuroștiințe îi validează spusele.

În această epocă a libertății, a comunicării globale, copiii răspund oprimării și controlului total, ignorării legilor naturale ale dezvoltării lor, în mod neconștientizat, în școlile publice de pe toate meridianele prin creșterea gradului de violență. Statele cheltuiesc milioane de dolari și de euro pe proiecte de prevenire și reducere a violenței școlare. Școlile seamănă, din ce în ce mai mult, cu pușcăria. Jandarmii și polițiștii păzesc la porțile școlii. Recent, un ministru al educației a propus introducerea cazierului școlar. Inutil. Sclavii s-au eliberat prin răscoale, proletarii prin revoluții, de vreo sută de ani asistăm la mișcări pentru eliberarea femeii (de sub prejudecăți, desigur, altfel e liberă!). E nevoie de o nouă revoluție: cea a eliberării copiilor de sub prejudecățile adulților. Ultima. Non-violentă. Pentru că adulții nu fac copii. Ei fac sex.

În încheiere, un citat:

http://www.crossroad.to/Quotes/fascism/ ... ussell.htm

Education should aim at destroying free will so that after pupils are thus schooled they will be incapable throughout the rest of their lives of thinking or acting otherwise than as their school masters would have wished … The social psychologist of the future will have a number of classes of school children on whom they will try different methods of producing an unshakable conviction that snow is black. When the technique has been perfected, every government that has been in charge of education for more than one generation will be able to control its subjects securely without the need of armies or policemen.” —–Bertrand Russell quoting Johann Gottlieb Fichte, the head of philosophy & psychology who influenced Hegel and others – Prussian University in Berlin, 1810


Sursa
http://www.contributors.ro/dezbatere/ni ... ligatoriu/


Sus
 Profil   
Răspuns cu citat  
 Subiectul mesajului: Re: A educa in secolul 21
MesajScris: Dum, 17 Mar 2013 4:09 pm 
Neconectat
tânără speranţă

Membru din: Dum, 07 Feb 2010 5:17 pm
Mesaje: 342
Connex,
interesant si detaliat comentariul tau, complimente.
M-ar interesa sa-mi spui cum vezi tu educatia de acum in comparatie cu cea din anii 70-80 in Romania, respectiv in Elvetia ?
Din punctul de vedere al unui cadru didactic gasesti diferente intre educatia copiilor de acum 40 de ani si cea actuala ?
Sint interesata de acest argument...
In legatura cu acea paralela pe care ai facut-o intre cerb si bou e exacta din multe puncte de vedere, dar totusi citeodata "cerbul" duce o viata cam ca boul.
Cel putin in Italia, copilul de notar devine notar in biroul tatalui, copilul de farmacist devine farmacist in farmacia tatalui, etc
Extrem de rar, pot sa zic ca in 20 de ani nu am auzit de cazuri care sa incalce regula, reuseste un copil de muncitor sa ajunga notar.
Copil de muncitor care a ajuns inginer, se mai poate, se mai aude.
Dar sint anumite meserii care de la nastere unui copil ii sint inaccesibile daca tati nu are bani. O facultate in vest costa, plus chiria daca nu o ai linga casa...
Te nasti "cerb" si tot "bou" devii.
Si in general, vorbesc doar de Italia pe care o cunosc bine, exista si sclavagismul "managerial", adica daca vrei sa te mentii in virf, trebuie sa ai un orar de 12 ore pe zi dedicat serviciului.
Nu stiu daca un manager care trebuie sa lucreze 12 ore pe zi, care daca e femeie trebuie sa renunte la un copil si care se duce la servici cu 39° C de febra... e "cerb" sau "bou".
Multumesc si va urez o duminica placuta tuturor
A.C.


Sus
 Profil   
Răspuns cu citat  
 Subiectul mesajului: Re: A educa in secolul 21
MesajScris: Dum, 17 Mar 2013 4:58 pm 
Neconectat
nou venit

Membru din: Mie, 08 Dec 2010 10:20 pm
Mesaje: 41
dac68 scrie:
interesant si detaliat comentariul tau

Articolul nu-i apartine lui Connex asa cum bine este subliniat la sfarsitul postarii.
Connex indica clar in incheiere sursa de unde a fost preluat.

Articolul se numeste "Nimeni nu s-a nascut adult. Despre invatamantul obligatoriu"

_________________
Cand degetul arata luna, natangul se uita la deget (proverb budist).


Sus
 Profil   
Răspuns cu citat  
 Subiectul mesajului: Re: A educa in secolul 21
MesajScris: Dum, 17 Mar 2013 6:20 pm 
Neconectat
tânără speranţă

Membru din: Dum, 07 Feb 2010 5:17 pm
Mesaje: 342
Ai dreptate MarionM, nu observasem ca era indicata sursa.
Scuzati-ma tu si Connex...
Totusi intrebarile mele ramin valabile.
Cum vedeti voi diferentele in educatie ?
Ma refer la educatia care se primea si se facea acum 40 de ani si cea de acum, de aici si din Romania ....

O seara placuta.
A.C.


Sus
 Profil   
Răspuns cu citat  
 Subiectul mesajului: Re: A educa in secolul 21
MesajScris: Dum, 17 Mar 2013 11:26 pm 
Neconectat
Admin
Avatar utilizator

Membru din: Joi, 17 Mar 2005 4:17 pm
Mesaje: 1781
Intrebarea este de fapt mult mai generala: ce este "bine"? E bine sa stai intr-o coliba de chirpici si sa te doara dintii, sa asculti fosnetul frunzelor si sa fii fugarit de-un urs (nu deodata bineinteles)? Sau e bine sa stai la caldurica cu alergie la praf, sa asculti Adele si sa te fugareasca o banda de neintegrati (tot nu deodata)? E clar pentru toata lumea ca metoda Montessori nu este pentru cei care vor matematica, nici scoala cantonala pentru cei ce vor sa fie in armonie cu natura. Deci, care e "binele" vostru? Ca si porcu-n cotet si slanina-n pod NU le putem avea. E usor sa scriem critici pe jde pagini, dar cand e cu solutiile, alea sa le gandeasca altii. Parca vorbim de politica, ce mai :)

_________________
Nu am dreptate.


Sus
 Profil   
Răspuns cu citat  
 Subiectul mesajului: Re: A educa in secolul 21
MesajScris: Lun, 18 Mar 2013 9:20 am 
Neconectat
tânără speranţă

Membru din: Dum, 07 Feb 2010 5:17 pm
Mesaje: 342
Buna ziua Soterro, buna ziua tuturor
ma refeream la ceva mai concret: tip scuipat invatatoare, strigat "proasto" la invatatoare-fapte reale din scoala de azi.
Tip citeva mame (nu toate din fericire) care justifica aceste comportamente zicind "sint copii, ce vrei sa faci".
Copiii in clasa a II-a care nu stau asezati in timpul orelor, mai mult se joaca si merg prin clasa, mame care zic ca "sint prea mici sa stea asezati atitea ore" (pe urma vor trece direct la faza ca sint prea mari ca sa stea asezati)...
Invatatoarea care e in competitie cu "spectacolul" pe care il ofera acesti copii, in sensul ca cei care sint atenti la explicatii, sint foarte tentati sa o lase balta pe invatatoare cu explicatiile ei si sa urmareasca "spectacolul live" oferit de unul sau mai multi din colegii lor, care fac orice in clasa numai lectii nu.
De ce e atit de dificil acum ptr. un copil sa stea in banca lui timp de 45 de minute ?
De ce se aude atit de des de bulism si violente in scoli ?
Nu vreau sa fiu ca tatal meu care zicea: "am facut scoala si duceam si caprele la pascut", acum nici vorba de capre, dar o gramada de parinti se vaita acum ca trebuie sa insiste ca ai lor copii sa-si faca lectiile.
Sau in alte cazuri, cind lectii de facut nu sint niciodata si incerci sa faci un picut ceva acasa (10 minute nu mai mult), asa sa nu se dea pe leneveala si iese cu plinsete.
O zi buna
A.C.


Sus
 Profil   
Răspuns cu citat  
 Subiectul mesajului: Re: A educa in secolul 21
MesajScris: Lun, 18 Mar 2013 10:57 am 
Neconectat
Admin
Avatar utilizator

Membru din: Joi, 17 Mar 2005 4:17 pm
Mesaje: 1781
dac68 scrie:
tip scuipat invatatoare, strigat "proasto" la invatatoare-fapte reale din scoala de azi.

Nu stiu de alte parti, dar am senzatia ca daca in scoala noastra (de cartier) s-ar intampla asa ceva, a doua zi deja am fi la raport la directoare - si asta ar fi doar prima masura. Ar fi asta o masura impotriva "dezvoltarii armonioase" a copilului respectiv? Daca caracterul lui ii spune ca trebuie sa dea in cap la colegi, cine suntem noi sa ne punem inmpotriva naturii? Repet, nu stiu de alte parti, dar eu consider ca toate articolele astea cu bau-bau au ceva la bibilica. Realitatea este ca daca esti artist nu te pune NIMENI sa inveti mate - mulgi vaca, faci Steiner, te armonizezi cu spiritul universal si traiesti bine mersi chiar cu subventii de la stat. Iar daca parintii tai au MBA si stau pe capul tau sa studiezi dreptul inca din clasa a 2-a, nu-i de vina sistemul ca le-o permite ci parintii ca te forteaza.

dac68 scrie:
cind lectii de facut nu sint niciodata si incerci sa faci un picut ceva acasa (10 minute nu mai mult), asa sa nu se dea pe leneveala si iese cu plinsete.
Si aici cine-i de vina, scoala ca nu da teme sau parintii ca nu-s in stare sa-si tina in frau odrasla? Aia care dau vina pe conspiratii universale ar face mai bine sa inceteze sa pretinda ca scoala sa le preia rolul de educatori. A fi parinte inseamna o responsabilitate si NU scoala este de vina daca ei n-au chef sau nu-s in stare sa si-o indeplineasca. Atata se mai arata cu degetul si in Romania catre ministrii educatiei, uitand insa ca parintii sunt pana la urma cei care dau spaga, pretind zece pe linie sau cumpara diplome de bac "ca doar si ceilalti asa fac". La asa exemple, ce sa le mai pretinzi elevilor.

PS: scuze ca nu vorbesc despre scoala de acum 40 de ani. Pe atunci erau alte bordeie si alte obiceie, si drum inapoi NU exista. Astazi exista droguri, jocuri video, 100 de canale TV, parinti singuri dar cu chef de disco... lumea s-a schimbat si comparam mere cu pere.

_________________
Nu am dreptate.


Sus
 Profil   
Răspuns cu citat  
 Subiectul mesajului: Re: A educa in secolul 21
MesajScris: Lun, 18 Mar 2013 11:13 am 
Neconectat
nou venit

Membru din: Mie, 08 Dec 2010 10:20 pm
Mesaje: 41
Draga Claudia, citeste articolul urmator:

http://www.contributors.ro/editorial/cu ... a-tampiti/

Este intitulat, foarte sugestiv, "Cum produce scoala tampiti".

Nu raspunde in totalitate intrebarilor tale, dar are atingere cu ele.
Problemele tratate si analizate aici, cumulate cu altele, pot fi un posibil raspuns.
Elevul, intr-o anumita masura, este "produsul/rezultatul" unui sistem. Daca sistemul nu este ceea ce ar trebui sa fie, atunci nici rezultatul, sau o parte a rezultatelor, nu poate fi la inaltime.
Desigur, lucrurile sunt mult mai complexe si factorii care influenteaza aceste lucruri, nenumarati.

_________________
Cand degetul arata luna, natangul se uita la deget (proverb budist).


Sus
 Profil   
Răspuns cu citat  
 Subiectul mesajului: Re: A educa in secolul 21
MesajScris: Lun, 18 Mar 2013 11:48 am 
Neconectat
tânără speranţă

Membru din: Dum, 07 Feb 2010 5:17 pm
Mesaje: 342
Soterro spune:
"Si aici cine-i de vina, scoala ca nu da teme sau parintii ca nu-s in stare sa-si tina in frau odrasla? Aia care dau vina pe conspiratii universale ar face mai bine sa inceteze sa pretinda ca scoala sa le preia rolul de educatori. A fi parinte inseamna o responsabilitate si NU scoala este de vina daca ei n-au chef sau nu-s in stare sa si-o indeplineasca. Atata se mai arata cu degetul si in Romania catre ministrii educatiei, uitand insa ca parintii sunt pana la urma cei care dau spaga, pretind zece pe linie sau cumpara diplome de bac "ca doar si ceilalti asa fac". La asa exemple, ce sa le mai pretinzi elevilor."

Chiar ptr. un copil ascultator si care "e tinut in friu" de parinti, daca nu are aproape niciodata lectii ptr. acasa ptr. ca scoala nu le da, nu e usor sa-l convingi ca trebuie sa facem lectii date de mine, ca parinte. STIE ca ai lui colegi nu o fac si stie de la invatatoare ca nu au lectii. Asta in cazul in care eu, ca mama, sint preocupata ptr. ca acum in luna martie, aproape la sfirsitul clasei a II-a fac inca adunari si scaderi pina la 20 si abia au inceput sa scrie de mina (copiere nu dictare).
Cum mi se par in urma, facem ceva acasa impreuna. Si trebuie sa spun ca facem, chiar daca citeodata imi spune ca nu e drept ptr. ca ceilalti colegi nu o fac. Dar in felul acesta am luat-o inaintea celorlalti si nici asa nu e bine. Si ma intreb: cine greseste-eu, care am preluat parte din rolul scolii, facind lectii acasa si mergind inainte cu programa (maxim 15 minute pe zi), sau celelalte mame care zic ca nu trebuie fortat copilul ca poate invata calculele de anul acesta si la anul....
E adevarat vorbesc de o clasa "problematica" luata in evidenta de inspectorat, dar am auzit ca nu e rar fenomenul.
Marion, nu stiu ce mai produce scoala romaneasca acum, in cazul de fata ma refeream la o scoala elvetiana.
Iti multumesc ptr. articol.
Am citit citeva carti, ultima cea a psihiatrului Michael Winterhoff - "Fii sau tirani ?" care se refera la scoala din Germania.
In foarte multe exemple din aceasta carte am regasit fapte intimplate in clasa copilului meu.
Si ma intreb: ce se intimpla, de ce acum ptr. copii e mai usor sa fie violenti decit sa stea asezati in banca ?

O zi buna
A.C.


Sus
 Profil   
Răspuns cu citat  
 Subiectul mesajului: Re: A educa in secolul 21
MesajScris: Lun, 18 Mar 2013 12:29 pm 
Neconectat
nou venit

Membru din: Sâm, 09 Ian 2010 7:43 pm
Mesaje: 1
Sistemul de invatamant actual (clasic) e invechit si asta nu zic eu ci filozoful german Richard David Precht impreuna cu Hirnforscher‘ (brain resercher) Gerald Hüther. In unul die dokumentarele canalului ZDF: 'Macht lernen dumm’ se discuta despre actualul sistem de invataman din Germania (valabil si pt. Romania sau Elvetia).
Documentarul poate fi vizionat in Youtube (in germana) :
http://www.youtube.com/watch?v=yxKuSS_qn28

In April aparea pe aceisi tema cartea ’Anna, die Schule und der liebe Gott‘- Richard David Precht.
O scurta descriere a continutului cartii (din pacate doar in germana) :
Unsere Kinder, die heute eingeschult werden, gehen im Jahr 2070 in Rente. Doch wir überfrachten sie mit Wissensstoff, den sie für ihr Leben kaum brauchen werden. Statt ihnen dabei zu helfen, Neugier, Kreativität, Originalität, Orientierung und Teamgeist für eine immer komplexere Welt zu erwerben, dressieren wir sie zu langweiligen Anpassern. Demgegenüber stehen die Erkenntnisse der modernen Entwicklungspsychologie, der Lerntheorie und der Hirnforschung, die an unseren Schulen bis heute kaum berücksichtigt werden. Denn nur was mit Neugier gelernt wird, wird unseren Kindern wichtig und bedeutsam. Und nur was ihnen bedeutsam ist, weckt ihre Kreativität und spornt die Leistungsbereitschaft an. Der Philosoph und Bestsellerautor Richard David Precht fordert: Unsere Schulen müssen völlig anders werden als bisher. Wir brauchen andere Lehrer, andere Methoden und ein anderes Zusammenleben in der Schule. Mit einem Wort: Wir brauchen keine weitere Bildungsreform, wir brauchen eine Bildungsrevolution!

(scurta presentare a cartii
http://www.youtube.com/watch?v=-le5eUcaV2c).

Sper ca traducera in romana sa nu fie o problema pt majoritatea celor interesati.
O zi buna tuturor tuturor %%-


Sus
 Profil   
Răspuns cu citat  
 Subiectul mesajului: Re: A educa in secolul 21
MesajScris: Lun, 18 Mar 2013 1:47 pm 
Neconectat
tânără speranţă

Membru din: Dum, 07 Feb 2010 5:17 pm
Mesaje: 342
Tot s-au schimbat metode de predare, tot ce era vechi trebuia innoit, pe urma au descoperit ca tot ceea ce era mai vechi era mai bun. In aceeasi carte de care va spuneam, autorul da exemplul lectiilor traditionale cu profesorul in fata elevilor si lectiile in care elevii sint asezati in forma de U avind in fata lor alti colegi, nu profesorul.
Au descoperit ca era mai bine inainte si ptr. simplul fapt al posturii: sa privesti tot timpul dintr-o parte profesorul care e elementul central al lectiei da probleme posturale (dureri cervicale...) si in plus elevul poate avea in fata un alt elev care distrage atentia facind glume sau altceva.
Schimbarile au fost , sint si vor fi binevenite daca duc la o imbunatatire a situatiei. Si daca ne dam seama ca schimbarea a dus la o inrautatire, trebuie sa avem umilinta si inteligenta de a recunoaste greseala.

o zi buna
A.C.


Sus
 Profil   
Răspuns cu citat  
 Subiectul mesajului: Re: A educa in secolul 21
MesajScris: Lun, 18 Mar 2013 1:57 pm 
Neconectat
Admin
Avatar utilizator

Membru din: Joi, 17 Mar 2005 4:17 pm
Mesaje: 1781
dac68 scrie:
cine greseste-eu, care am preluat parte din rolul scolii, facind lectii acasa si mergind inainte cu programa (maxim 15 minute pe zi)
Uite o idee: in loc sa o iei inainte cu programa, repeta ceea ce fac ei in clasa astfel incat sa stie perfect chestia aia. E un lucru facut acasa, e un lucru care il ajuta pe copil, dar nu te pune in conflict cu clasa.

dac68 scrie:
de ce acum ptr. copii e mai usor sa fie violenti decit sa stea asezati in banca ?
Fiindca acum cateva zeci de ani (nu multe!) o luau peste degete/spinare/ceafa imediat de la profesor daca nu aveau grija cum se poarta. Cum se potriveste asta cu regretele filosofice care suspina "inainte se facea scoala conform caracterului copilului"? Si cum e sistemul de invatamant de acum "definitiv pierdut", daca recunoaste ca e bine si pune copiii tot in "u"? Adica nu se contrazice singur domnu', pe de o parte e totul negativ, pe de alta oops se corecteaza totul?

dac68 scrie:
Demgegenüber stehen die Erkenntnisse der modernen Entwicklungspsychologie, der Lerntheorie und der Hirnforschung, die an unseren Schulen bis heute kaum berücksichtigt werden.
Nu stiu iarasi ce scoala/tara/sistem de invatamant critica aici domnul filosof, dar eu am senzatia ca chiar se folosesc o GRAMADA de jocuri creative, activitati, softuri etc tocmai bazate pe astfel de cercetari stiintifice, behaviorale si cumleomaifichemand. Zic de scoala de astazi. E dragut sa scriem articole de senzatie, dar la "reality check" se plaseaza doar un pic mai sus de nivelul Blick am Abend. Sau sa fie Elvetia (sau cartierul nostru) o exceptie notabila? nu zic ca ar fi perfect, oho nici vorba, si nici ca copiii primesc scolarizarea intr-un mod exagerat de individualizat. Articolele astea insa raspandesc un aer atat de panicard si de sfarsitul lumii de nu ma pot abtine sa nu-i trag de maneca putin.

_________________
Nu am dreptate.


Sus
 Profil   
Răspuns cu citat  
 Subiectul mesajului: Re: A educa in secolul 21
MesajScris: Lun, 18 Mar 2013 2:37 pm 
Neconectat
activ şi comunicativ
Avatar utilizator

Membru din: Mie, 11 Feb 2009 8:50 pm
Mesaje: 817
Dac68, de cate ori te citesc in cadrul subiectelor cu tema „scoala elvetiana“ nu pot sa nu observ tonul critic adresat actualului sistem educational elvetic. Nu vreau sa te critic, ci sa te linistesc.
Copiii mei au invatat sa scrie si sa citeasca in scoala elvetiana – primi ani in partea germana, cam in in stilul in care descrii tu. Acum suntem de 4 ani in Ticino, ca si tine, ei sunt alle medie, ceva de genul clasele 6 -9 pentru necunoscatori. Te asigur ca gradul de dificultate creste fiecare an si elevii asimileaza foarte mult pe parcurs. Cine se tine de caruta, invata si fara mama closca acasa pe capetele lor. Eu nu am nici timpul si nici capacitatea de a acoperi toate materiile lor. Si, nu ca sa ma laud, nu am doi prostanaci in casa, au note intre 5 si 6. Rar, dar rar, mai scapa ceva sub 5. Copiii invata carte in Elvetia, cadrele didactice se implica. La medie au in mod regulat examene, ceea ce noi in Romania nu am trait. Am facut noi proiecte in clasa a 7 a? Am avut cumva teme dificile gen pedeapsa cu moartea? Bine, eram pe timpul lui Ceausescu, dar eram niste papagali; nu ni se cerea sa gandim singuri, sa facem proiecte. De sistemul actual nu mai zic nimic…


Sus
 Profil   
Răspuns cu citat  
 Subiectul mesajului: Re: A educa in secolul 21
MesajScris: Lun, 18 Mar 2013 2:57 pm 
Neconectat
Admin
Avatar utilizator

Membru din: Joi, 17 Mar 2005 4:17 pm
Mesaje: 1781
LeDix scrie:
eram niste papagali; nu ni se cerea sa gandim singuri

+1

_________________
Nu am dreptate.


Sus
 Profil   
Răspuns cu citat  
 Subiectul mesajului: Re: A educa in secolul 21
MesajScris: Lun, 18 Mar 2013 3:10 pm 
Neconectat
tânără speranţă

Membru din: Dum, 07 Feb 2010 5:17 pm
Mesaje: 342
LeDix,
adevarul e ca sint preocupata; ei sint efectiv in urma cu materia si nu au nici o sansa sa recupereze vazind ca clima in clasa nu le-o permite; mai degraba vor ramine si mai mult in urma.
In clasa a II- a inca nu am mai auzit pe nimeni ca sint tot la calcule pina in 20.
Mai mult ca sigur e clasa lor care e in urma. Cei de virsta noastra de la alte scoli sint mai avansati. Mai departe cind vor ajunge in clasa VI si se vor forma noi clase, vom observa pe pielea noastra decalajul.
Nu am avut parinti care sa faca lectii cu mine, singurul lucru pe care-l vroiau era sa vada carnetul de note, dar cum faceam lectiile era treaba mea. Si nici eu nu consider normal ca un parinte sa faca lectii acasa cu copilul, lectiile trebuie facute autonom si nici macar corectate de parinte. Dar dupa ce invatatoarea ne-a spus la sedinta ca jumatate din timp se pierde cu probleme de disciplina (batai in clasa, bulism, etc), deci reusesc sa foloseasca decit jumatate din timpul scolii, atunci am inceput sa facem ceva acasa.
Soterro: nu are sens sa continui sa repet cu copilul calculele pina la 20; i-au iesit pe nas. Trebuie sa faca la scoala intr-un timp determinat (5 minute si 30 de sec) un numar determinat de operatii. In timp ce sint copii care in timpul acordat nu fac nici un sfert din calcule (si cine stie daca sint corecte), in 2 minute fata mea le face pe toate corect (cu timpul cronometrat obtinut scris pe fisa).
Nu ca sa ma laud ca nu e mare lucru sa faci calcule pina la 20 in clasa a II-a, dar ca sa-ti explic ca nu mai e necesar sa repetam un lucru pe care-l cunoaste f. bine.
In rest se va vedea
Multumesc LeDix ptr. incurajari, sper sa fie asa cum zici tu si ca lucrurile sa se indrepte.
O zi buna tuturor
A.C.


Ultima oară modificat de dac68 pe Lun, 18 Mar 2013 3:23 pm, modificat 1 dată în total.

Sus
 Profil   
Răspuns cu citat  
 Subiectul mesajului: Re: A educa in secolul 21
MesajScris: Lun, 18 Mar 2013 3:21 pm 
Neconectat
tânără speranţă

Membru din: Dum, 07 Feb 2010 5:17 pm
Mesaje: 342
Soterro,
batutul palmelor cu rigla de catre profesori era pe vremea tatalui meu si sint perfect de acord:era gresit.
Nu stiu ce virsta ai tu, dar pe noi aia de 40 de ani nu ne mai batea nimeni la scoala (ma refer la profesori).
Cit la bataia intre elevi, trebuie sa spun ca extrem de rar mi s-a intimplat sa vad ca a zburat cite un pumn-pumnisor intre baieti. Mai strigau copiii:"aragaz cu patru ochi"(daca avea ochelari) sau X prajina (daca era inalt). Chestii mai grave nu am vazut si nu era proful cu rigla sa ne bata.
Am auzit mai nou de un copil care la scoala i-a strigat altuia : fiu de c.... (traducere pentru LeDix: figlio di p...), numai ca cel jignit era orfan de mama....
Din fericire nu la scoala noastra, una aproape de aici.
O zi buna
A.C.


Sus
 Profil   
Răspuns cu citat  
 Subiectul mesajului: Re: A educa in secolul 21
MesajScris: Lun, 18 Mar 2013 4:48 pm 
Neconectat
activ şi comunicativ
Avatar utilizator

Membru din: Mie, 11 Feb 2009 8:50 pm
Mesaje: 817
dac68 scrie:
Am auzit mai nou de un copil care la scoala i-a strigat altuia : fiu de c.... (traducere pentru LeDix: figlio di p...),

inca mai stiu romana :lol:

Claudia, totusi, mi se pare exagerat sa faca socoteli 0 - 20 in clasa a IIa. E adevarat ca in Elvetia se incepe cu pasi mici si se face totul graduat, dar e prea putin. Nu poti sa muti fata intr-o clasa cu un nivel mai evoluat?


Sus
 Profil   
Răspuns cu citat  
 Subiectul mesajului: Re: A educa in secolul 21
MesajScris: Lun, 18 Mar 2013 4:53 pm 
Neconectat
tânără speranţă

Membru din: Mie, 06 Mai 2009 3:44 pm
Mesaje: 279
Localitate: GE - VD
O sa incerc sa tin pasul cu voi si sa cuprind cat de cat totul :)

Diferentele sunt enorme intre ce am trait eu in scoala si ce traieste copilul meu - clasa 1.
Nu pot sa uite senzatia de teama indusa de adultii din jurul meu, ceva de genul, lasa ca intri la scoala si vezi tu pe dracu'. Pentru a merge la o scoala ''mai buna'' calaream autobuzul doua statii singur de la 6 ani plus inca 15 minute de mers pe jos. Ma mira auzind ca voi nu ati fost batut de profesori. Nu o sa uit niciodata inelul invatatoarei, mare, din aur, cu o piatra rosie, cu care dadea castane de te podideau lacrimile instant. Nici orele petrecute cu mainile sus la perete. La fel, nu pot uita nici ochelarii aia cu rama groasa ai unui profesor care, la fel, ne aterizau in cap. Am fost mai agitat, dar nu in timpul orelor, pedepsele le luam ca alergam pe culoarul scolii sau dadeam cu fumigene in pauza :) In articolul postat de Marion in care se arata cum scoala porduce tampiti se povesteste de culegerea rodicai Birau. Pai in 5-8, in perioada mea, ''idolii'' erau Petrica + Gheba, in liceu Nita - Nastasescu. Sunt de acord 100% ca invatam ca papagalii fara a avea dreptul sa gandim la stanga sau la dreapta. Chiar daca aveai ceva idei ti le reprimai, sa nu te ia profu' la ochi. Am patit-o si pe asta la matematica, in liceu, cand am scos in evidenta ca are oaresce protejati prin clasa. Altfel nu imi pot explica cum in clasa, cand eram ascultat, din 3 si 4 nu ieseam iar in teza, unde nu avea ce comenta luam de la 8 in sus.

Habar nu am in ce fel m-a influentat scoala. In mod cert, ce m-a influentat, au fost opiniile parintilor si adultilor din jurul meu, in speta, lipsa lor de viziune. Incerc sa gasesc scuze in ideea ca adolescenta mea a fost la citiva ani dupa revolutie, iar ei probabil erau mai buimaci ca mine. Pe de alta parte, am avut si am in familie, de la oameni cu sapa sa spun asa, pina la directori de multinationale.

Ce incerc sa fac acum este sa las copilul cat mai mult liber si il incurajez sa ia decizii singur. Desi se uita urat oamenii din sat, merge singur la scoala si, de doua ori pe saptamana, vine singur acasa, descuie, isi face temele si ne asteapta. Sunt grupati clasa 1 cu clasa a 2-a. Cei ''mai mari'' sunt incurajati sa aiba grija de cei mai mici. Ca sa revin totusi la ''cerb vs bou'' mentionez ca deja au avut o prezentare vis- a vis de antreprenoriat pe linga multe alte chestii ''economice'' si apartinand lumii actuale pe care eu unul le-am intrezarit doar cand am facut facultatea... Imi dau seama, mai ales in Elvetia, ca a fi bun intr-un domeniu sau o meserie, care nu necesita scolarizare pina in pinzele albe, poate fi mult mai interesant din toate punctele de vedere decat o munca de birou intr-o multinationala. Ce imi este clar, suntem la inceput de drum, nu avem inca probleme la scoala, dar in mod cert incerc sa nu stresez copilul. Drumul si-l alege singur.

Soterro, din nefericire, scoala a devenit singura sursa de educatie pentru copii. Parintii in ziua de azi nu prea mai au ce sa asume. Cand iesi pe usa la 7 dimineata si te intorci la 7 seara nu prea mai ai ce sa educi...Petreci maxim doua ore pe seara cu copilul tau cand are cel mai mult nevoie de tine, in primii ani de viata + week endul. Fac parte din cei norocosi care merg 10 minute pina la munca. Ce te faci cu marea majoritate pentru care traseul dureaza de la o ora in sus?

@dac68Cum bine a ovservat Marion, nu sunt cadru didactic. Viata ca boul este impusa tot de adulti. Inteleg de ce un notar sau farmacist doreste ca fiul sau fiica sa urmeze aceeasi cariera. Dar, copilul, cum ajunge sa faca aceasta alegere? De unde stie el ca nu i se potriveste mai bine sa fie meteorolog, seismolog sau controlor de trafic aerian? Eu unul am vrut sa fac geofizica la Univ Bucuresti pentru a deveni seismolog dar, adultii pomeniti mai devreme, din jurul meu, practic m-au intors din drum pe principul ''ce, asta e meserie?'' De asta am spus ca lipsa de informatii si a viziunii adultului, se transmite copilului. Iar atunci cand esti tanar si neexperimentat, te gandesti ca pina la urma nu-ti vor raul ceea ce este adevarat, dar vor sa fie si linistiti ca esti ''in rand cu lumea''

Acum poate nu mai era Marmureanu sa linisteasca lumea in privinta cutremurelor, eram eu :))


Sus
 Profil   
Răspuns cu citat  
 Subiectul mesajului: Re: A educa in secolul 21
MesajScris: Lun, 18 Mar 2013 5:24 pm 
Neconectat
activ şi comunicativ
Avatar utilizator

Membru din: Mie, 11 Feb 2009 8:50 pm
Mesaje: 817
Connex scrie:
Viata ca boul este impusa tot de adulti. Inteleg de ce un notar sau farmacist doreste ca fiul sau fiica sa urmeze aceeasi cariera. Dar, copilul, cum ajunge sa faca aceasta alegere? De unde stie el ca nu i se potriveste mai bine sa fie meteorolog, seismolog sau controlor de trafic aerian? Eu unul am vrut sa fac geofizica la Univ Bucuresti pentru a deveni seismolog dar, adultii pomeniti mai devreme, din jurul meu, practic m-au intors din drum pe principul ''ce, asta e meserie?'' De asta am spus ca lipsa de informatii si a viziunii adultului, se transmite copilului. Iar atunci cand esti tanar si neexperimentat, te gandesti ca pina la urma nu-ti vor raul ceea ce este adevarat, dar vor sa fie si linistiti ca esti ''in rand cu lumea''

In acele vremuri necesitatea de a studia ceva util supravietuirii era mult mai pronuntata decat azi, cand omul ar putea studia si ceva "futil", in opinia unora.

Eu voiam sa ma duc la filologie, dar mi-au aratat imediat Liceul Economic, ca nu ne putem hrani din carti, dar economicul e mereu util... Acum, fii-mea vrea sa studieze arhitectura, fiu-meu filologie! (manca-l-ar mama! :) ). "Bineintentionatii" ne-au indicat ETH si medicina, ca asa ar avea viitorul sigur asigurat!


Sus
 Profil   
Răspuns cu citat  
 Subiectul mesajului: Re: A educa in secolul 21
MesajScris: Lun, 18 Mar 2013 5:38 pm 
Neconectat
activ şi comunicativ

Membru din: Mar, 13 Dec 2011 10:25 pm
Mesaje: 985
Let's hear what the children want :wink: :
http://www.youtube.com/watch?v=h11u3vtcpaY

_________________
"S'excuser ne signifie pas toujours que tu as tort et que l'autre a raison. Cela signifie simplement que tu considères ta relation plus importante que ton ego."


Sus
 Profil   
Răspuns cu citat  
 Subiectul mesajului: Re: A educa in secolul 21
MesajScris: Lun, 18 Mar 2013 5:50 pm 
Neconectat
Admin
Avatar utilizator

Membru din: Joi, 17 Mar 2005 4:17 pm
Mesaje: 1781
dac68 scrie:
Nu stiu ce virsta ai tu, dar pe noi aia de 40 de ani nu ne mai batea nimeni la scoala (ma refer la profesori).
Cit la bataia intre elevi, trebuie sa spun ca extrem de rar mi s-a intimplat sa vad ca a zburat cite un pumn-pumnisor intre baieti.
Si eu am cam aceeasi varsta dar la noi in scoala generala se practica bine mersi atat una cat si cealalta. Anii 70-80 zic, si nu avea nimeni nici o problema cu asta. Ba chiar si in liceu au mai fost incidente.

Dar trecutul cu trecutul. Sunt de acord cu LeDix (din nou): cu clasa aia a voastra ceva miroase foarte urat. As porni discutiile cu toata lumea "ierarhic": asociatia de parinti (daca exista, poate simt si altii problema), profesoara (slabe sanse de schimbare, sanse mari sa ti-o faci dusman), directiune (sanse mai mari de schimbare, vezi problema cu invatatoarea), autoritatea scolara (cei mai grei, evident greu de urnit in orice directie)... Ceva trebuie facut. Ca sa te descurajez inca un pic (imi pare rau...) unii chiar ajung sa se mute ca sa le ajunga copilul in alta parte...

Connex scrie:
Soterro, din nefericire, scoala a devenit singura sursa de educatie pentru copii. Parintii in ziua de azi nu prea mai au ce sa asume. Cand iesi pe usa la 7 dimineata si te intorci la 7 seara nu prea mai ai ce sa educi...Petreci maxim doua ore pe seara cu copilul tau cand are cel mai mult nevoie de tine, in primii ani de viata + week endul.

Totusi, de asta NU este vinovata scoala, asa cum anumite articole mai sus amintite incearca sa convinga. Este alegerea parintilor pana la urma.

Atat in Elvetia cat si in intreaga Europa occidentala sunt nenumarate familii unde unul dintre parinti (de obicei mama) alege sa ramana acasa cu copiii, astfel ca ar avea tot timpul necesar sa se ocupe de educatia copiilor. Cei ce aleg sa se dedice serviciului, n-ar trebui zic eu sa se planga ipocrit ca sistemul scolar e de vina ca nu le educa copiii asa cum se asteapta ei (a facut-o vreodata?). Exista scoli alternative, scoli private, exista homeschooling, exista posibilitatea angajarii de bona/guvernanta/profesoara... nu discut cat de bune sunt aceste alternative, dar vreau sa sublinez ca optiunile EXISTA.

_________________
Nu am dreptate.


Sus
 Profil   
Răspuns cu citat  
 Subiectul mesajului: Re: A educa in secolul 21
MesajScris: Lun, 18 Mar 2013 6:17 pm 
Neconectat
activ şi comunicativ
Avatar utilizator

Membru din: Mie, 11 Feb 2009 8:50 pm
Mesaje: 817
Soterro scrie:

Sunt de acord cu LeDix (din nou):


Soterro, dar ce ni se intampla de gandim la fel? Cred ca de la noul papa ni se trage... :))


Sus
 Profil   
Răspuns cu citat  
Afişează mesajele din ultimele:  Sortează după  
Scrie un subiect nou Răspunde la subiect  [ 42 mesaje ]  Du-te la pagina 1, 2  Următorul

Ora este UTC [ DST ]


Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 1 vizitator


Nu puteţi scrie subiecte noi în acest forum
Nu puteţi răspunde subiectelor din acest forum
Nu puteţi modifica mesajele dumneavoastră în acest forum
Nu puteţi şterge mesajele dumneavoastră în acest forum
Nu puteţi publica fişiere ataşate în acest forum

Căutare după:
Mergi la:  
cron
Powered by phpBB © 2000, 2002, 2005, 2007 phpBB Group
Translation/Traducere: phpBB România