Copiii abadonati din Romania sunt in proportie covarsitoare institutionalizati. Pentru ca avem o lege a adoptiilor care face adoptia misiune imposibila, si pentru ca exista o mafie intreaga in jurul plasamentelor temporare, cele doua forme de a oferi un camin acestor sufletele! Pentru ambele cazuri se cere spaga grea ca sa faca oricine orice efort. Acum eu nu vreau sa invinuiesc pe nimeni, dar pur si simplu toata birocratia asta este atat de complicata, ca nici un functioar nu se complica sa se bage in aceste dosare fara o motivatie serioasa!!

Institutiile unde acesti copii cresc in prezent au fost dramatic imbunatatite prin ordinul baronesei Nihcolson de la UE. Din orfelinate de 250 de copii, s-au facut acum casute cu cate 10-12-15 sufletele. Este mai bine, dar drumul catre o viata si copilarie normala a acestor copii este groaznic de lung!! Am revizitat astazi doua astfel de institutii. Prima vizita este drscrisa in amanunt aici:
Daca la prima vizita incarcam sa evaluez nevoile materiale ale copiilor, mi-am dat seama ca aceste nevoi materiale nu inseamna aproape nimic. Acesti copii, au nevoie efectiv doar de cineva care sa se joace cu ei, sa le cante, sa-i invete culorile, sa deseneze cu ei, sa-i scoata afara!!! Ca exista si nevoie materiale, de asta nu incape discutie, dar ele sunt minore, comparate cu nevoia de cineva sa-I tina in brate. Institutiile create dupa ordinul baronesei au in spatiul lor fizic paturi si patuturi!!! Spatiu de joaca este limitat adesea (poate exista exceptii dar eu nu le-am vazut) la un holisor. Daca ploua sau este iarna copiii astia nu sunt scosi din patuturi!!! Am intalnit azi copii cu capul deformat de atata stat in patuturi!!! Am intalnit azi copii care mi-au luat mana si mi-au pus-o dupa gatullor si nu mai vroiau sa-mi dea drumul. Care mancau doar pe spate desi aveau 4 ani si desi bolile lor nu erau de asa natura sa nu poata manca in picioare sau sezand. Toti cu care am stat in brate au plans amarnic cand i-am lasat jos. Toti s-ar fii lipit fizic de mine sau de oricine. Doamnele ingrijitoare sunt cate 2 ziua si una noaptea. Ce sa faca un ingrijitor la 6 copii ziua? Le da sa manance, ii spala si cam atat.
Copiii fara prezent, cu un trecut amarnic si cu un viitor adesea sumbru!!!
Suntem o tara cu o rata sa somajului de peste 7%, deci nu suntem foarte ocupati, si forta de munca ieftina s-ar gasi; care mergem la biserica si care ne ichinam cand trecem pe langa una, deci cerdinciosi si cu frica lui Dumneazeu, cum de NU se gasesc voluntari sa ajute? Cum de NU ne gandim ca viitorul tarii ca depinde si de acesti copii (majoritatea sunt sanatosi!!) Cum de ne permitem sa nu le oferim nimic? De ce nu ne pasa?