Forumul românilor din Elveţia

Orfan. Un cuvant simplu care ascunde in el durere infinita.

Situatia este urmatoarea: La spitalul Sfanta Maria din Iasi, s-a ajuns la astronomicul numar de 57 de bebelusi abandonati. Spitalul, evident nu are fonduri si/sau personal sa faca fata unei astfel de situatii. Copiii au varste intre o luna si doi ani. Pana la 2 ani, daca parintii nu si-au dat acordul scris, ei trebuie tinuti in spital.

Astfel, exista 2 infirmiere care au grija de 57 de copii. Nu au scutece, nu au haine, nu au jucarii, ci sunt tinuti pur si simplu numai in patutul lor. De multe ori patuturile sunt prea mici pentru ei. Nici macar suficiente patuturi nu au. Nu au fost niciodata scosi afara din patut sau in aer liber. Nu au mancat timp de doi ani altceva decat lapte praf sau baranzica facuta din lapte praf... Atasata este o poza, si cateva link-uri pentru mai multe informatii.

Cine doreste sa contribuie cu ceva poate lua legatura cu voluntarii de la Iasi la adresa:

sa_ajutam_copiii@yahoo.ro

Eu personal am strans jucarii si hainute si scutece si le-am trimis cu autobuzul. Am gasit pe cineva de la Eurolines, astfel incat sa nu platim transportul pentru aceste donatii. Pentru mai multe detalii, va rog sa ma contactati: Oana Ilie - oanaungur@gmail.com

Adresa depozitului unde se pot primi ajutoare pentr copii este:
Strada Aurel Vlaicu nr.54 (fosta autobaza nr. 3), Iasi
oricum cu telefon inainte sa fie cineva sa semneze de primire.

Persoane de contact pentru primirea coletelor:
1.Simona Moisii - 0742934000;
2.Cristina Coroama - 0743985802;
3.Anca Craciun - 0749067014

De asemenea, pe Facebook, exista un grup: "Ingerasii de la Sp. Sf. Maria - Iasi".

O situatie asemanatoare a fost descoperita si la Constanta:
https://www.facebook.com/media/set/?set=a.4850223053870.198594.1245784566&type=1

Nu am spus o rugaciune de mult, pana cand am vazut in ce conditii sunt tinute cele mai nevinovate fiinte din lume!!!!

Haideti sa-i ajutam!
Cu multumiri,
Oana Ilie

Trist dar adevarat!
Stiu pe cineva care a adoptat un copil de la spitalul din Iasi si a zis ca pur si simplu s-a ingrozit cand a vazut cum e acolo: copii lasati in patut cu orele, cu picioarele goale, mancarea aia nici macar nu se poate numi mancare... ce jucarii? Ce haine? Dragoste?? Persoanele care lucreaza acolo doar le dau mancare si atat.... fara sa le ofere dragostea pe care o persoana care lucreaza intr-un spital de copii ar trebui sa le-o ofere....am auzit multe lucruri...
Persoana respectiva a adoptat copilul cand avea o luna si avea poze de cand bebelusul a fost gasit si poze la o luna de viata (bebelusul a fost abandonat la cateva ore dupa nastere si in poze arata foarte bine, sanatos si durduliu.... la o luna de stat un spital arata ...groaznic: palid, slab, cu privirea pierduta...). Acum, din fericire copilul a facut progrese remarcabile si de fiecare data cand vorbesc cu mama adoptiva, cer poze si de fiecare data cand ma uit la copil sunt fericita ca a avut o sansa in viata, este un copil vesel, activ, prietenos si cand a fost adus acasa, arata bolnav de ziceai ca nu o sa isi revina niciodata. Mai sunt asa multi copii care merita o sansa...

Asociaţia ADOR COPIII anunţă formarea grupului de voluntari ADOR COPIII de la IAŞI, care se alatură membrilor vechi fără de care, astăzi nu am fi vorbit despre puterea de a clinti sistemul.

Situaţia copiilor !
La începutul campaniei în secţia de recuperare pediatrică Sf. Maria Iaşi erau în îngrijire 57 de copilaşi abandonaţi cu varste între 1 lună şi 2 ani. Sunt copii cu boli cronice dar şi copiii sănătoşi aflaţi in tranzit între spital şi centrele de plasament sau asistenti maternali, copii cu statut de cazuri sociale si cu risc de abandon. Mai exista si copiii abandonaţi cu diagnostice grave, care din cauza afecţiunilor grave necesită spitalizare permanentă pentru a li se putea acorda ingrijirea necesară in permanenţă.

Condiţiile în care aceştia sunt îngrijiţi pană la efectuarea evaluarilor sociale sunt însă precare. Saloane insalubre, paturi cu gratii ruginite din fier, saltele învechite, lenjerii de patuturi foarte uzate, materiale de minimă igiena lipsă, cadiţe de baie învechite, hăinuţe rupte, jucării doar în visele zbuciumate ale copiilor, personal medical puţin şi demotivat, sunt doar cateva dintre minusurile unui sistem depăşit de realităţile actuale.

Cand se vrea se poate !
Asociatia a încheiat un acord cu spitalul pentru ca 7 voluntari ai săi să ajute la schimbarea copiilor, personalul de la secţia de recuperare pediatrică fiind insuficient şi depăşit de numărul mare de copiii lăsaţi in spital. Gasind deschidere si intelegere din partea managementului spitalului voluntarii vor ajuta la diversificarea alimentatiei copiilor (deoarece acestia au intre 0-2 ani si nu au inceput inca diversificarea pentru cei care au ajuns la varsta trecerii pe alimentatia solida, ei fiind hraniti si acum la aproape doi anisori doar cu lapte).

Ce vrem ?
• Modernizarea secţiei de recuperare pediatrică şi dotarea cu strictul necesar

Pentru a imbunatati situatia acestor copiii, pentru a le reda zambetul pe buze asociatia noastra intentioneaza sa modernizeze sectia de recuperare pediatrica, unde in momentul inceperii campaniei noastre erau 57 de copii abandonati iar dupa doar trei saptamani de campanie 10 copiii au plecat din sistem catre familii de asistenti maternali si inca trei urmeaza sa fie integrati in familii in regim de plasament de urgenta. Dorim să dotam secţia cu cu un numar de 30 de patuturi pentru copii de o dimensiune mai mare (acum stau copii de 18 luni in patut pentru copii de 6 luni de 80*40). Alte lucruri necesare ar fi: 30 de saltele pentru patuturi, 30 de lenjerii de pat, 30 de paturici si pernute, doua bosturi de baie incalzite, consumabile pentru copiii:pampers,crème,pudre, procurarea celor necesare alimentatiei diversificate produse speciale :mancare Hipp,Nestle,Hamme, vesela de inox pentru copiii, scaune de masa, premargatoare, hainute

• Loc de joacă interior şi exterior

Dorim să amenajăm in principal pentru cei mici un loc de joaca in incinta spitalului cat si in curtea exterioara pentru a putea fi scosi la aer. În ciuda varstei pe care o au, aceşti copii nu au vazut cerul si pasarile niciodata.

România mai bună începe cu, şi de la noi fiecare, în parte. Haideţi alături de noi să le dăm condiţii decente de îngrijire dar şi lumină, speraţă şi mangaiere.

Date de contact pentru donaţii către copiii de la Spitalul Clinic de Urgenţă pentru copii, Sf. Maria Iaşi

ASOCIATIA ADOR COPIII

CIF: 16521676
IBAN: RO55INGB 0000 9999 0328 1140
Banca ING Bank Timisoara
COD SWIFT INGBROBUXXX
Mandatar ELENA SPIRIDON

Cont Rol utilizabil şi pentru donaţii în altă monedă decat Ron.
PayPal - office@adorcopiii.com cu mentiunea : Pentru Iasi

Info despre donatii, plasament, voluntariat, etc. la mail: sa_ajutam_copiii@yahoo.ro

Adresă depozit Iaşi – Str. Aurel Vlaicu, nr.54, fosta autobaza nr.3
Persoane de contact primire colete (va rugam mentionati curierului sa sune inainte de livrare):

Simona Moisii – 0742 934 000
Cristina Coroama – 0743 985 802
Anca Craciun – 0749 067 014

Voluntarii Asociatiei ADOR COPIII IASI
Elena Spiridon
Anca Craciun
Cristina Coroama
Simona Moisii
Catalina Rusu
Ionut Spiridon
Adrian Stanescu
____________________________

Asociaţia ADOR COPIII derulează campania RESETEAZĂ SISTEMUL.

Din experienţa noastră, din anchetele făcute, din comunicarea cu autorităţile, am constatat că acolo este rădăcina problemei.

65.000 de copii blocaţi în sistmul de protecţie socială din Romania NU sunt un accident.

La finele anului 2011, din cei 65.000 de copii aflaţi în sistemul de protecţie socială, 41.505 se aflau sub protecţia unui serviciu de tip familial, 2.013 copii se aflau sub protectia unor servicii alternative iar 22.742 copii de aflau sub protectia unor servicii de tip rezidential.
Credem în voi şi în noi, credem că dacă ne urmăm drumul şi vocaţia de a face ceva bun pentru lumea aceasta, împreună putem reseta sistemul.

Împreună putem reseta sistemul aşa încat cei 4.000 de copii abandonaţi în spitalele din Romania să aibă parte de condiţii decente şi stimularea propice varstei lor. Aceşti copii pot vedea lumina zile dacă tu, sau el, sau ea, care aflaţi despre ei, daruiţi din puţinul vostru şi le întindeţi o mană să-i salvaţi din negura nepăsării. Nepasarea sistemului le răpeşte dreptul la o familie (naturală, substitutivă sau adoptivă).

Multumim din tot sufletul tuturor celor care au crezut in ei, si in noi, si au pus umarul pana acum la resetarea sistemului !
Campania merge înainte. Fundraising is Friend Raising ♥

Povestea copilașilor abandonați în spitalul din Iași a atins inimile multor oameni, sensibilizați de faptul că acești micuți sunt nevoiți să își petreacă primii ani de viață: singuri, fără iubirea unui părinte, închiși într-un salon de spital care nu le oferă nici măcar condițiile minime necesare pentru a se dezvolta și a avea o copilărie fericită. Din păcate acest caz nu este unic, iar la scurt timp am aflat despre copilașii abandonați în spitalul din Constanța, în condiții greu de descris în cuvinte. Cu siguranță această situație se repetă și în alte locuri din țară, departe de ochii noștri. Iar acești copii nu au nici o vină că s-au născut într-o țară în care autoritățile sunt incapabile să îi protejeze, lăsându-i lipsiți de apărare și condamnându-i la o copilărie lipsită de fericire.

Pentru că acești micuți nu se pot apăra singuri, cei din jur sunt cei care ar trebui să reacționeze, să lupte pentru ei și să încerce să schimbe situația actuală. Acești copilași au nevoie de o familie adevărată, care să le ofere dragostea și protecția care le-a lipsit până acum.Legea adopțiilor (așa cum este ea formulată acum), precum și felul în care autoritățile înțeleg să o implementeze sunt însă piedici majore în calea celor care își doresc să le dăruiască acestor micuți o familie adevărată.

Asociația Ador Copiii (Comunitatea familiilor adoptive) a demarat recent un proiect menit să schimbe viața acestor micuți. „Resetează sistemul” își propune să tragă un semnal de alarmă în privinţa neaplicării şi nerespectării corespunzătoare a legii privind protectia si promovarea drepturilor copilului şi a legii privind regimul juridic al adoptiei. Susținând acest proiect fiecare dintre noi poate ajuta la conștientizarea gravelor probleme existente în sistemul actual și poate contribui la schimbarea în bine a vieților acestor copilași.

Vă invit să citiți mai jos detalii despre această campanie, preluate de pe site-ul asociației. Tot de pe site puteți afla cum puteți susține acest proiect. Fiecare dintre copilașii abandonați merită o copilărie fericită! Doar schimbând felul în care ei sunt protejați de autorități și ajutați să își găsească o familie le dăm cu adevărat șansa de a avea viața frumoasă pe care o merită din plin!

Asociaţia ADOR COPIII – Comunitatea familiilor adoptive lansează o campanie care îşi propune să determine de urgenţă, eficientizarea procedurii adoptiei in Romania !

Deşi este intrată in vigoare de 6 luni de zile, legea adopţiei 273-2004 republicată incă NU este aplicată CORECT in directiile de asistenţă socială si protecţie a copilului din Romania !

Direcţii care funcţionează fără a avea un serviciu specializat pe adopţii, asistenţi sociali dezinteresaţi, asistenţi maternali supraprotectori sau care nu pregatesc copiii in vederea tranzitului către familia adoptivă sunt doar o parte din problemele identificate in sistemul de protecţie sociala şi de adopţii din Romania.

Campania îşi propune:
Determinarea autoritatilor centrale sa verifice in mod constant metodele de lucru din teritoriu in privinta aplicarii legii 273/2004 republicata si 272/2004.

Determinarea infiintarii in cadrul fiecarui D.G.A.S.P.C. a serviciului de adoptii, separat de celelalte servicii
Determinarea angajarii de asistenti sociali profesionisti in cadrul fiecarui D.G.A.S.P.C., serviciul adoptii
Determinarea angajarii de psihologi profesionisti in cadrul directiilor de asistenta sociala, serviciul adoptii
Responsabilizarea D.G.A.S.P.C.-urilor fata de procedura adoptiei si respectarea termenelor specificate in 273/2004 republicata

Responsabilizarea Consiliilor judetene si a maternitatilor
Responsabilizarea magistratilor fata de procedura adoptiei
Derularea unei campanii de fundraising pentru acoperirea nevoilor a 400 de copii abandonaţi.
Sumele si bunurile colectate vor facute publice si vor fi folosite pentru achiziţionarea celor necesare pentru 400 de copii din centre aflate in Timişoara, Bucureşti şi Iaşi.

Asociaţia ADOR COPIII

Comunitatea familiilor adoptive
CIF: 16521676
CONT PAYPAL: office@adorcopiii.com
IBAN: RO98INGB0000999902899544
Banca ING Bank, Sucursala Timisoara
Împreună putem reseta sistemul !

Salut Oana
Mare lucru n-am inteles din mesajul tau. Concret: ce putem face noi ce- i de-aici? Si apoi, poti sa documentezi cumva oficial actiunea ta? Daca ai facut-o si in alti ani poti sa ne arati cum ai procedat, cine si cum te-a ajutat? Nu intreb ca sa ma aflu in treaba, ci chiar ma intereseaza tema.

Buna Ana!

Stiu ca sunt multe mesaje, si poate sunt confuze. Eu am publicat doua teme initial (una cu bebelusii din Iasi, care concret se pot ajuta prin donatii de pachete, si a doua cu fundatia Ador Copiii, si actiunile lor), pe care moderatorul formului mi le-a pus impreuna pana la urma.

Ca sa raspund la intrebarea ta:
- este o actiune inceputa in octombrie 2012. Prin intermediua Facebook, situatia bebelusilor de la Ias a devenit publica, si virala. Fundatia Ador Copiii exista de mult si ei s-au dus la Iasi sa vada cum pot ajuta. Este fundatia famiilor adoptive, si sprijina in general aceasta cauza.
- pe Facebook si pe pagina lor web poti vedea actiunile lor: http://www.facebook.com/AdorCopii sau http://www.adorcopiii.com
- concret, au ajutat la ameliorarea situatiei de la Iasi. Au semnat contract de voluntariat cu spitalul. Au facut posibila luarea in plasament a 9 copii deja. Au contribuit cu numeroase ajutoare si au organizat voluntarii de acolo.
- cum puteti ajuta? - prin donatii - bani sau pachete, ce va este mai usor.

Daca mai aveti intrebari, nu ezitati!!!
Oana Ilie

Multumesc pentru raspuns. Si pentru pachete de exemplu cum se procedeaza? ai o adresa ceva? ce-ar fi nevoie? Bani- cine-i strange si cum vor fi monitorizati? Daca ai mai facut chestia asta, cum ai procedat?
Si eu am organizat in urma cu cativa ani cateva actiuni umanitare si transparenta este extrem de importanta. Se trag atatea tepe mai ales pe internet, ca sufli pana la urma si-n iaurt.
Cu cine-ai luat legatura de la casa de copii? ti s-a facut vreo lista cu necesitati? Casa de copii este informata de actiunea ta?
Stiu ca pare birocratie, dar nu ne bagam decat daca este totul foarte clar si curat.
Si avem persoane care vin din Iasi si informatiile se vor verifica. Te rog n-o lua in nume de rau, dar asa s-a procedat de fiecare data: cu transparenta maxima.
Tu esti in poze? Actiunea a fost la Cluj sau in Iasi?
O zi buna iti doresc.

Nu iau nimic in nume de rau. Detalii despre cum se trimit pachete sunt in mesaj. Se pot trimite gratis cu autobuzele Eurolines pana la Iasi. Daca intrii pe Facebook, pe grupul voluntarilor, o sa vezi ca sunt oameni adevarati, care lupta pentru o cauza!! Deocamdata ei sunt foarte ocupati cu acesti copii, pentru ca merg sa-i hraneasca, sa-i schimbe, etc, la spital. Eu voi inceca sa cer permanent mai multe detalii, informatii, transparenta.

Nimeni nu poate garanta nimic 100% pe lumea asta. Dar trebuie sa gandesti pozitiv, si sa crezi in ei, in acesti oameni care chiar fac bine.

La Cluj au strans un tir de jucarii cu aceasta campanie, si le trimit la Iasi.


In UK s-au organizat de asemenea si trimit pachete semnificative, tot gratis.

Ok Oana, totul pare serios. Am sa vorbesc cu Adminul si ceilalti colegi si vedem ce putem face.

Oana, Cosmin este deacord. Poti sa-mi spui unde te pot contacta? Pe adresa asta de email?: sa_ajutam_copiii@yahoo.ro

In principiu vrem sa organizam ceva sa strangem fonduri. Amanunte pe privat dupa confirmarea adresei.

adresa mea de e-mail este oanaungur@gmail.com

adresa sa_ajutam_copiii@yahoo.ro este adresa voluntarilor de la Iasi

Oana, ti-am trimis email.

Planuri de viitor pentru copilașii de la Iași

În urmă cu o lună pentru copilașii de la Iași existau doar un trecut trist și un prezent lipsit de speranță. Acum însă, datorită voluntarilor de la Iași, a oamenilor din întreaga țară care s-au implicat și a asociației Ador Copiii, acești micuți au un prezent mai frumos și cel mai important au șansa la viitorul fericit pe care îl merită.

Am primit multe întrebări despre situația actuală a copilașilor și necesitățile din acest moment, așa că vă scriu câteva din noutățile pe care le-am aflat și eu de la cei implicați direct în campanie.

- Cea mai bună veste este cu siguranță cea legată de copilașii care au fost luați în plasament: din cei 57 de micuți descoperiți la începutul campaniei 10 se află deja la asistenți maternali, iar alți trei vor fi și ei luați în plasament în curând. Pentru ei este șansa la o copilărie normală, în care să aibă parte de dragostea și protecția unei familii.

- Asociația Ador Copiii a încheiat un acord cu spitalul pentru ca 7 voluntari ai săi să ajute la schimbarea copiilor și la diversificarea alimentatiei copiilor (micuții cu vârste de până la doi ani au fost hrăniți pâna acum doar cu lapte și au nevoi cât mai curând de introducerea alimentației solide). Voi menționa aici și lista voluntarilor, pentru că ei merită toată aprecierea noastră pentru tot ceea ce fac: Elena Spiridon, Anca Craciun, Cristina Coroama, Simona Moisii, Catalina Rusu, Ionut Spiridon, Adrian Stanescu.

- În continuare se dorește modernizarea secției prin dotarea cu paturi noi și crearea de locuri de joacă atât în interior cât și în exteriorul spitalului. În acest moment se strâng bani și donații pentru a se acoperi următoarele necesități: 30 de paturi pentru copii de o dimensiune mai mare, 30 de saltele pentru paturi, 30 de lenjerii de pat, 30 de păturici și permuțe, consumabile pentru copiii (scutece pampers, creme, pudre), alimente pentru diversificare (mâncare Hipp, Nestle ,Hamme), veselă de inox pentru copiii, scaune de masa, premergătoare. Dacă puteți oferi sprijin pentru procurarea acestor produse gestul vostru este binevenit!

- Datele de contact pentru oricine dorește să ajute sunt următoarele:

* adresa de email pentru informații: sa_ajutam_copiii@yahoo.ro

* adresa depozitelor unde se pot trimite colete: Str. Aurel Vlaicu, nr.54, fosta autobaza nr. 3, Iași (neapărat înainte de livrare trebuie contactată telefonic o persoană de contact: Simona Moisii – 0742 934 000 sau Cristina Coroama – 0743 985 802 sau Anca Craciun – 0749 067 014 )

* donațiile în bani se pot face în contul deschis de asociația Ador Copiii - RO55INGB 0000 9999 0328 1140, la ING Bank Timisoara (swift INGBROBUXXX), cu mențiunea “pentru copilașii de la Iași”.

- După ce cazul copilașilor de la Iași a fost făcut cunoscut au apărut și alte povești la fel de impresionante, ale altor micuți abandonați în spitalele din țară, în condiții greu de imaginat. Dacă vreți să le acordați și lor un sprijin vă ofer mai jos câteva date de contact:

* copilașii abandonați în spitalul din Constanța au nevoie de sprijin, pentru ei s-a creat un grup pe Facebook pe care îl puteți găsi aici

* copilașii abandonați la Piatra-Neamț sunt momentan tot în grija grupului creat pentru micuții de la Iași, pe care îl puteți găsi aici

* mai multe informații despre toate cazurile puteți găsi pe site-ul asociației Ador Copiii sau pe pagina lor de Facebook, aici.

Sper ca această campanie inițiată pentru micuții de la Iași să fie doar primul pas pentru o schimbare în bine în toate spitalele din țară. Vă mulțumesc tuturor pentru implicare și sper să rămâneți alături de acești copilași, ajutându-i să aibă o copilărie fericită.

Oana, am fost circumspecta la inceput, dar m-ai convins. Ai tot sprijinul si increderea mea!
Extraordinar ca mai exista oameni ca tine, care se implica atat in a ajuta acele sufletele nevinovate. Tot respectul!

Cu regret, va anuntam ca micutul Alexandru Gabriel, unul dintre cei 57 de copilasi de la Iasi, in varsta de 6 luni, pentru care incepusem demersurile sa fie consultat de urgenta si apoi operat in Germania a plecat catre Ingeri.
Inimioara lui, asupra caruia trebuia intervenit demult, a obosit sa faca fata sistemului.

Suntem foarte marcati ca nu am reusit sa facem mai mult pentru el, insa dragul nostru, iti promitem ca vom face tot ce ne sta in puteri si chiar si peste, ca plecarea ta prematura catre Ingeri sa nu fie in zadar!

Gabriel, stim ca vei fi alaturi de noi, ca ne veghezi pasii si ca ne vei da putere sa salvam alte vieti.

Zbor lin Ingeras!

Secţiile de recuperare din spitalele de copii au fost şi sunt transformate în închisori pentru copii. Bebeluşia nu trebuie petrecută între gratii ci alaturi de familie.

Campania noastră merge mai departe împreună cu oameni au curajul de schimba lucrurile care le sunt in putere şi în care cred.

Reportaj al Fundatiei Ador Copiii - ADOPTII IN ROMANIA

TIMIŞOARA se alatură listei oraşelor din Romania în care secţiile de recuperare pediatrică sunt tixite cu copii abandonaţi.
60 de copii – SAIZECI - se află în Timişoara în patuţurile secţiei de recuperare a Spitalului Luis Ţurcanu şi încă zece în secţia de prematuri. Unii dintre ei ar putea fi reintegraţi în familiile naturale iar alţii ar putea fi plasaţi în asistenţă maternală, de vreme ce Timişul nu are deficit de asistenţi maternali.

La Iaşi, în urma sesizărilor făcute, Stefănel este acum într-o familie de asistenţi maternali în timp ce alţi copii aşteaptă încă soluţionarea situaţiei lor juridice. Tot la Iaşi însă, Gabriel, unul dintre cei 57 de copii a murit cu zile săptămana trecută din indolenţa şi nepăsarea unor medici.

Ca de atatea ori viaţa bate filmul şi iată că la Timişoara unul dintre cei 60 de copii are acelaşi diagnostic ca si Gabriel. Are recomandare de operaţie pe inimă însă el stă într-un pătuţ aşteptandu-si sansa la viaţă. Prietenii noştri de la http://www.acbcc.ro/ ne vor spriji în efectuarea demersurilor necesare realizării intervenţiei însă este nevoie de un asistent maternal care să-şi asume un astfel de caz sau de o familie care să-l ia in plasament de urgenţă şi să-i asigure asistenţa şi costurile pentru operaţie.

Sunt frumoşi şi s-ar putea juca in parc, s-ar putea da în leagăn sau ar putea fi mangaiaţi de parintii lor. Din păcate stau dincolo de gratiile unui paţut şi sunt micii prizonieri ai destinului lor dirijat de oamenii mari….

Cine doreşte să fie alături de noi şi să contribuie la actiunile noastre o poate face prin:

1. Donatii urgenţe.
-pampers nr.3-4
-sapon copii
-biberoane si tetine Primii pasi.
-servetele umede
-crème baby
-medicamente Ospamox 250mg fl.V, Ambroxol fl IV, Vinsid fl. III, B Complex fl. II-III sirop, Liv 52 sirop.
-robot bucătărie
-CD-uri cu povesti, cantece pentru copii.
-jucarii pentru stimulare psiho-motrica (fără pluşuri).
-hainute (body, bluzite de corp 0-2 ani).

2. Donaţii sau sponsorizări

IBAN: CH5209000000875520822
BIC Number: 9000
Bank address: Die Schweizerische Post 3030 Bern
Kontoinhaber: Oana Ilie; Hohrainlistarsse 4, 8302, Kloten

3. Promovand campania (share) pe canalele de socializare: Facebook, Twiter, forumuri.

Trimestrial va fi publicat pe site un raport transparent al celor realizate în urma donaţiilor făcute.

Vă mulţumim tuturor pentru implicare!

Up date din capitolul AŞA DA !

9 Noiembrie, vizită a membrilor Asociaţiei ADOR COPIII la Spitalul Marie Curie, Bucureşti.

Spre deosebire de alte spitale de pană acum, respectiv secţii unde sunt ţinuţi copiii abandonaţi, aici am găsit doar cazuri grave care necesita realmente spitalizarea, conditii impecabile, mobilier curat si modern, salonul in care se afla copiii abandonaţi dotat cu tv (desene), asistente surprinse la joaca cu copiii deşi nu stiau despre vizita noastră iar copii schimbaţi de lenjerie imediat la nevoie.

Ne-au impresionat placut cazurile copilor abandonati asupra carora s-a intervenit medical fără rezerve (de exemplu operaţie pe cord in Italia dar şi altele) de către medici sensibili, receptivi si deschisi la comunicare si la cooperare.

Well done

Reportaj pe Kanal D - Romania, tara abandonul extrem

http://www.kanald.ro/Video/Asta-i-Roman ... IDEO/9556/

Astăzi, noi toţi care suntem în ADOR COPIII, am salvat un suflet din negura nepăsării unui sistem bolnav ! Ce simţim este dincolo de orice cuvinte şi întrece orice dificultăţi am întâmpinat până acum !

Un pui de om cu părul bălai şi ochişorii albaştrii ca marea care până astăzi cunoştea doar cum arată pătuţul ei, trăia într-o stare vegetativă şi nu văzuse lumina naturală deloc, de câteva ore este intr-o familie de plasament !

Gabriela (ce ironie a sorţii...un Gabriel devenit înger şi o Gabrielă salvată din spital) este acasă cu Elena, Ionut si cu baieţelul lor !

De azi înainte va avea parte de îngrijirea şi stimularea firească si necesară dezvoltării ei. Iar dacă va fi să fie vreodată să revină în familia ei naturală sau să fie adoptată, cei trei îi vor fi alături.

Vă mulţumim tuturor celor care sunteţi cu tot sufletul în ADOR COPIII - Afecţiune*Dorintă*Optimism*Rabdare - Copiii

Felicitări Elena şi Ionuţ pentru noul membru al familiei.
Sunteţi de toată isprava !!

Vom reveni cu poze!

Continut copiat de pagina Asociatiei Ador Copii.

-- O marturie primita de la o fetita adoptata care acum are 26 de ani.

Acesta este unul dintre mail-urile coplesitoare, daca nu cel mai coplesitor pe care l-am primit vreodata, si care are o valoare de feedback uriasa pentru noi, ca parinti adoptivi si apoi ca organizatie fata de misiunea pe care ne-am asumat-o.

Pentru astfel de oameni vrem ca mesajul a ceea ce facem sa nu fie deturnat si denaturat iar randurile de mai jos, pentru noi, valoreaza mai mult decat toate premiile din lumea aceasta !

Cu acordul autoarei, vrem sa impartasim cu voi marturia ei care pe noi ne-a coplesit !
________________________________________
” Am scris si rescris mesajul asta in gand de zeci de ori. Mi-am luat o doza plina cu….curaj, l-am lasat deoparte, iar l-am luat, iar l-am lasat, acum l-am luat iar.

Va urmaresc pagina constant de cand am inceput sa schimbam mailuri: dvs cu toata deschiderea (in fata careia ma inclin) eu cu aproape aceiasi deschidere si tragand un car de emotii si temeri dupa mine, insa cu identitatea bine camuflata sub numele dat acum 26 de ani de Primarie. Cica pe atunci nu aveam drepturi ci doar nevoi pe care nu le auzea nimeni oricat de tare as fi tipat. Si tipam, nu gluma! Pe langa asta mai aveam si slujba cu norma intreaga: sa plang si sa ma catar prin patuturi ca nu cumva cineva sa o fure pe “MAMA”. Da, pe “MAMA”. Caci dupa cateva vizite de curtoazie din partea unor figuri, pe alocuri strambe, ce numai suflu parintesc n-aveau in ele, vizite in “n” spitale, toate insumand 2 ani si o luna, am ales-o si pe “MAMA”.
Pe vremea aia nu valoram mai mult decat o fisa de internare, in arhivele Primariei si ale leaganului. Aveam mai tarziu sa imi dau seama ca nu eram singura fisa, ci eram mii de fise uitate pe birourile prafuite ale bugetarilor. E drum lung si anevoios pana vine cineva sa te ia de pe raft, sa te scuture de praf si sa te puna la loc de cinste unde sa se mandreasca lumea cand te vede, mai ales daca CV-ul nu iti este tocmai plin de calificative bune. Din spusele mamei, al meu nu prea era. Se incadra destul de bine la “nu recomandam, nu bun, asa nu” precum se si exprimau mai marii leaganului. Si nu m-au recomandat nici mamei, mai ales ca ea visa o fetita blonda cu ochi albastri. Si s-a procopsit cu mine: neagra ca puiul de tigan (probabil de la atata spalat a mai iesit negreala ca familia renuntase sa imi mai spuna “negruta” sau “tiganusul”) si ochii numai albastrii nu mi-erau, eventual cand o fi taciunele albastru, ca ochii mei ba. Iar azi sunt tare mandra de “negreala” mea!
Mai visa sa fiu si printesa, dar s-a trezit brusc din vis cand i-am “spus” ca eu ciuciu printesa: m-am apucat de fotbal, batai si ma luptam cu chinul de a merge la scoala, mai pe scurt, continuam sa duc lupta de supravietuire insa la un alt nivel: cu un acoperis sigur deasupra capului.
Eu am ales-o pe mama si apoi ea m-a ales pe mine cu toate ca nu ii fusesem recomandata. A fost inspirata, iar atunci cand i-au spus ca nu ma recomanda si ca s-ar putea sa nu ma placa, le-a raspuns: “Important este ca ea sa ne placa pe noi, noi oricum o vrem ca de-asta suntem aici”. Mama a vrut sa devina psiholog, dar Leana Ceuseasca a zis “pana aici, pe-astia ii inchidem”. Si i-au inchis. Cu tot cu facultate, de-asta nu a mai ajuns mama psiholog. Daca nu s-a facut ea, m-am facut eu.
Si da, nimic nu e intamplator. Unul dintre prenumele mamei este la fel cu unul dintre prenumele mele date de primarie. Si uite asa incep sa cresc, acasa, din 24 decembrie 1987, la 2 ani si 3 luni, fara sa stiu sa merg prea bine si fara sa stiu sa vorbesc. Mama mi-a spus ca atunci cand am parasit orfelinatul nu m-am uitat in urma. Aveam sa ma uit mai tarziu lung spre el si sa vreau sa aflu ce a fost acolo, insa nu a stiut sa imi spuna nimeni pana acum. Daca ma uit in urma, ma vad crescand ca pe un camp de lupta, emotional vorbind. Dar campul asta de lupta m-a facut puternica, pe alocuri parca-s din bucati rupte dintr-o stanca si uneori mai dau cu ele in stanga si in dreapta ca sa ma apar. Inca lupt sa ma apar, probabil nu voi inceta niciodata sa fac asta. M-am bucurat cand am crescut si nu am mai fost copil. Nu mi-a placut sa fiu copil, prea multi adulti care decid in locul tau. Acum incerc uneori sa fiu copil si imi este greu, nu prea stiu cum sa fac asta.
Pe scurt, cam asta sunt eu pe drumul de la orfelinat spre casa. Pe lung, cred ca nu m-as opri vreodata din scris.
Dupa 20 si ceva de ani de “acasa” am inceput sa caut drumul inapoi spre orfelinat, sa imi doresc sa stiu ce a fost acolo, sa ma vad acolo si sa stiu ce am trait (ce am mancat, ce am baut, cum am dormit, etc). Mi-ar fi placut sa faca cineva poze cat am fost acolo si sa mi le arate acum.Cunoscand detalii psihologice, imi pot imagina ce am trait acolo, insa uneori, in singuratatea mea, tot mai astept filmul pe marile ecrane. Caut si ziua in care voi accepta ca filmul nu exista si nu va fi lansat vreodata si ca pot trai mai departe cu asta. Cautand ziua asta am ajuns la dvs, pentru ca orice copil adoptat care cauta ziua asta o va gasi singur. Si nu pentru ca nu este nimeni langa el, ci pentru ca doar el stie cum sa puna in fapte imaginile acestei zile, e filmul lui, e creatia lui, e despre el si numai el il poate vedea intr-un fel anume.
Oricat s-ar uita ceilalti la o astfel de zi, nu vor vedea ce vede el.

Acum incerc sa franez si sa inchei acest mesaj spunand ca de cand ma uit la reportajele dvs si la postarile legate de abandon si adoptie am plans mult, nu neaparat cu lacrimi, ci in interior. E suficient un minut de reportaj ca cel de la TVR3 ca sa ma puna jos. Nu e o reactie negativa, insa e un soc sa vezi bucatile de stanca cum se inunda de lacrimi si sa nu intelegi unde poate sa incapa atata durere si unde a putut sa stea atata timp.
Sunt aici, va privesc si incerc din rasputeri sa imi fac curajul sa va cunosc. Sunteti o punte de legatura cu trecutul meu si al oricarui copil adoptat caruia nu i s-au spus prea multe sau nu i s-au spus destule. Mai ales ca pana la acceptarea faptului ca ai fost adoptat si ca este un lucru perfect normal, te lovesti de societatea care vede adoptia ca pe o boala pe care o porti cu tine si de care ceilalti trebuie sa se fereasca.

Am trait asta si nimeni nu s-a gandit sa imi spuna ca nu este o boala.

Am ramas sa ma lupt cu ea ani de zile, o mai fac si azi, insa nu cu aceiasi instensitate. Azi nu mai este atat de mult intre mine si ei (oamenii societatii), ci este cu mine insami, ultima etapa din acest proces si cea mai importanta. Cu rabdare, voi invinge!
N-am idei de final, doar lacrimi ca mi-am pus sufletul pe tava. Se serveste cu blandete si acceptare.

Ma numesc Emi si ma bucur sa va cunosc!

--

Oameni buni, eu vad ca fata aceasta vorbeste singura de saptamani si cam nimeni nu i-a raspuns. Poate ca i s-a raspuns prin mesaj privat si eu nu am dreptate; m-as bucura sa fie asa.

Cazul acesta din pacate e foarte adevarat. Oana si o prietena de-a mea au lucrat impreuna la realizarea site-ului si a textelor. Prietena mea mi-a povestit situatii incredibile: bebelusi cu plastic la fund, lasati singuri cu biberonul in gura, ore si zile luuuuugi numai in patuturi de bebelusi, nu au vazut lumina zilei, 2 ingrijitoare la 50 de bebelusi si altele.... Situatia e reala, voluntarii nu sunt mincinosi.

Peste putin timp multi dintre noi vor primi al treisprezecelea salariu. Daca am renunta la un cadou pentru familiari si am trimite niste bani in Romania, la acel orfelinat, nu ar fi o fapta buna? 100 de franci e o cifra rotunda, care, sinceri sa fim, nu se simte la al 13lea salariu! Eu zic 100, dar sunt bineveniti si 10 franci! Haideti sa le facem viata mai usoara copiilor si voluntarilor macar de Craciun!

am scris colorat si mai mare sa iasa in evidenta.
ps. editat intre timp