Dr. Elisa Kaufmann




În toamna anului trecut o prietenă m-a rugat să vorbesc despre România la o casă de bătrâni din apropierea Zürichului, unde ea organiza o după-amiază românească. La momentul acela m-am întors în gând de mai multe ori. Patru românce de formaţii diferite, am vorbit despre un aspect al ţării noastre: istorie, geografie, tradiţii, obiceiuri culinare, mentalitate, situaţia actuală. Audienţa părea imposibil de adus la un numitor comun: pacienţii elveţieni, cu o medie de vârstă de aproximativ 80 de ani, iar personalul medical din 16 ţări diferite, cu o medie de vârstă de 25 de ani. Cu toate acestea, lumea a ascultat interesată, s-au pus întrebări, s-a râs, s-a vorbit, s-a ascultat Ciocârlia, Maria Tănase şi sunt sigură că fiecare a plecat de acolo cu voie bună şi inima plină …

Cu această ocazie, am cunoscut o pe Eliza Kaufmann care - ca şi mine - locuieşte de şapte ani în partea de limbă germană a Elveţiei. Este o femeie frumoasă, energică, parcă mereu gata să se angajeze într-o acţiune. Ea şi-a construit cu tenacitate o carieră încununată de succes, are o viaţă personală bogată şi frumoasă şi, pentru mulţi români care locuiesc în apropiere, reprezintă un nucleu dinamic, un punct de întâlnire şi cunoaştere. „Iată un personaj interesant, căruia trebuie să-i iau un interviu“ mi-am spus şi am pornit la treabă.

Doamnă Doctor, sunteţi medic psihiatru specialist şi şefă de secţie la Clinica Psihiatrică Königsfelden din Cantonul Aargau. Ce etape profesionale aţi parcurs în cei 7 ani de când v-aţi stabilit în Elveţia ?
Specializarea în psihiatrie şi psihoterapie durează în Elveţia 6 ani. Dintre aceştia, 5 ani trebuie să lucrezi ca doctor-rezident într-o instituţie psihiatrică, iar un an într-o altă specialitate, la alegere. Eu am început într-o secţie de O.R.L. ca „doctor-invitat“, cu un salariu foarte mic, dar a fost şansa de a începe să lucrez aici ca medic. Apoi am lucrat la o clinică de reabilitare cardiologică şi psihosomatică. În psihiatrie am lucrat peste doi ani la o clinică în cantonul Zürich şi cam tot atât într-o policlinică din Cantonul Aarau, unde am tratat pacienţi în sistem ambulatoriu. Din februarie 2003 conduc o secţie de psiho-geriatrie acută cu 22 paturi, care tratează boli maniaco-depresive, schizofrenii, boli schizo-afective, dependenţă de alcoolism şi medicamente la Clinica Königsfelden din Cantonul Argau. În plus, supraveghez alte 2 secţii cu pacienţi cronici care nu pot fi plasaţi în alte instituţii din cauza gravităţii bolilor. În subordinea mea am doi medici rezidenţi pe care îi instruiesc şi îi sprijin în formarea lor profesională, precum şi o asistentă socială, care se ocupă de problemele sociale şi financiare ale pacienţilor noştri.

Pentru a primi titlul de medic specialist a trebuit să întrunesc un set de criterii: am urmat 300 de ore de cursuri în instituţii de specialitate şi am efectuat zece expertize medicale pentru invaliditate sau cazuri penale de furt, omor sau viol cu implicaţii psihice. Paralel cu serviciul zilnic a mai trebuit să absolv un curs de 3 ani, organizat seara sau la sfârşit de săptămână. Eu am absolvit cursul de psihoterapie cognitivă şi comportamentală în Zürich, sub îndrumarea profesorului K. Grawe, foarte cunoscut în zona europeană de limbă germană. În cadrul acestui curs am tratat pacienţi îmbinând teoria cu experienţa practică, iar în cazuri mai dificile am beneficiat de supravegherea unor psihoterapeuţi cu experienţă. Tot aici am învăţat şi exersat metode de rezolvare a unori situaţii dificile întâlnite în practică.

De exemplu?
Cum te comporţi când un pacient se îndrăgosteşte de tine sau te abordează sexual, cum poţi trata un pacient când tu însuţi treci prin perioade de criză (de exemplu mama sau copilul sunt bolnavi), cum te comporţi dacă primeşti cadouri. Sigur, în România dacă primeşti cadouri ca doctor, nu este o problemă, aici însă ar putea fi.


<< 1 2 3 4 >> înapoi prima pagină