Seminarul despre permisele de muncă şi şedere din 28 februarie 2012

Seminarul despre permisele de muncă şi şedere din 28 februarie 2012

Trimis de Redactia la Sâm, 03/17/2012 - 19:19

Publicăm în continuare informaţiile complete despre "Seminarul despre permisele de muncă şi şedere" ce a avut loc în 29 februarie 2012 în Zürich.

 

I. Consideraţii generale
Acordul privind libera circulaţie dintre Elveţia şi Uniunea Europeană (Freizügigkeitsabkommen) înseamnă introducerea treptată a liberei circulaţii a persoanelor fizice între Elveţia şi UE; pot beneficia de acest tratament numai cei care au un contract de muncă valabil sau care desfăşoară activităţi independente sau pot demonstra suficiente resurse financiare şi posedă asigurări de sănătate precum şi membrii de familie ai acestora. Libera circulaţie a persoanelor nu se aplică pentru şomeri, pentru solicitanţi de ajutoare sociale, pentru persoane care nu pot face dovada unui domiciliu şi a unui contract de muncă valabil. Diplomele şi certificatele profesionale sunt recunoscute reciproc, prin acorduri bilaterale cu statele UE, iar sistemele de securitate socială sunt coordonate.

 

Se  face deosebire între dreptul la şedere şi dreptul la muncă, după cum se face deosebire între desfăşurarea unei activităţi lucrative independente şi desfăşurarea unei activităţi lucrative ca şi angajat.

 

Primul acord a fost încheiat cu primele 15 state membre ale UE: Germania, Franţa, Italia, Austria, Spania, Portugalia, Belgia, Olanda, Luxemburg, Danemarca, Suedia, Finlanda, Marea Britanie, Irlanda, Grecia, plus Malta şi Cipru, precum şi cu ţările AELS (EFTA), Lichtenstein, Norvegia, Islanda şi a fost votat de către elveţieni în 2000, intrând în vigoare la data de 1 iunie 2002. Acordul privind libera circulaţie a fost extins pentru celelalte 8 noi state care au aderat la UE la data de 1 iunie 2004, şi anume Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Republica Cehă, Slovacia, Ungaria, Slovenia; a fost votat de către elveţieni în 2005 şi a intrat în vigoare în 2006.

 

Pentru aceste ţări care au parcurs deja etapele anterioare de limitări ale liberei circulaţii, s-a trecut deja la etapa de liberă circulaţie neîngrădită a persoanelor. Aceasta înseamnă că desfăşurarea activităţilor lucrative sau schimbarea locului de muncă în Elveţia sunt posibile fără restricţii, fiind necesar doar ca angajatorii să anunţe şi să înregistreze la primărie contractele de muncă ale angajaţilor din aceste state. Până în cursul anului 2014 este în vigoare însă o clauză de protecţie care va permite reintroducerea contingentelor în situaţia unei emigraţii masive.

 

România şi Bulgaria au aderat la UE în 2007. Acordul privind libera circulaţie a fost extins pentru aceste 2 noi state , fiind supus referendumului la data de 8 februarie 2009 şi a intrat în vigoare la data de 1 iunie 2009. Pentru România şi Bulgaria au fost stabilite, de către Elveţia, în cadrul acordului UE-2 convenit cu UE, la fel perioade de tranziţie. Într-o primă etapă de şapte ani de la intrarea în vigoare a acordului, respectiv până la data de 1 iunie 2016, va exista, la fel ca şi în cazul statelor membre ale acordurilor anterioare, un control al pieţei de muncă, respectiv limitări ale dreptului de angajare în Elveţia. Trecerea în cursul anului 2016 la etapa unei libere circulaţii neîngrădite se va suprapune, în primii trei ani, până în cursul anului 2019, cu perioada clauzei de protecţie specială care permite reducerea numărului de permise de rezidenţă, respectiv reintroducerea contingentelor, în condiţiile unei imigraţii prea puternice. Aceste dispoziţii tranzitorii sunt menite să asigure o deschidere treptată şi controlată a pieţei de muncă.

 

Limitările dreptului la angajare se referă la:

 

1. Principiul priorităţii naţionale: înseamnă prioritatea la angajare a cetăţenilor elveţieni şi ai statelor membre ale UE aderate anterior. Aceasta înseamnă că un angajator elveţian poate angaja un lucrător român sau bulgar numai dacă dovedeşte că pentru locul de muncă respectiv nu a găsit un cetăţean elveţian sau din celelalte state membre care au aderat anterior la UE. Angajatorul care doreşte sa angajeze un lucrător român sau bulgar este obligat să justifice autorităţilor motivul pentru care respectivul loc de muncă nu poate fi ocupat de un lucrător elveţian sau din celelalte state UE. Justificarea se va putea face prin dovada publicităţii postului la RAV, prin organizarea interviului sau a concursului pentru postul respectiv şi prin explicarea necesităţii întrunirii de către persoana angajată a unor calificări sau experienţe specifice (pregătire profesională sau calificare deosebită, cursuri de specialitate, experienţa de lungă durată, cunoaşterea anumitor limbi, relaţii de colaborare sau afaceri cu anumite state, experienţa de munca în anumite state etc).


2. Controlul condiţiilor de muncă: înseamnă că salariile şi condiţiile contractelor de muncă vor fi verificate pentru a nu se putea practica niveluri inferioare ale salariilor sau condiţii dezavantajoase de muncă în raport cu cele existente pe piaţa forţei de muncă. Astfel, înainte de a se elibera un permis de muncă, Oficiul de muncă al cantonului va controla nivelul salariului şi condiţiile de muncă, astfel încât să prevină angajarea de lucrători români sau bulgari pentru salarii mai mici sau condiţii de lucru inferioare celor prevăzute de normele elveţiene. În Elveţia munca în absenţa unui contract de muncă (aşa-numita „muncă la negru”) este interzisă şi sancţionată.

 

3. Contingentele: reprezintă numărul anual maxim de permise de muncă pe care autorităţile elveţiene le vor acorda pentru lucrătorii care provin din România şi Bulgaria. Contingentele au fost stabilite pentru lucrătorii din ambele ţări şi nu pentru fiecare ţară în parte; ele se împart trimestrial iar permisele de muncă se vor acorda în ordinea solicitării acestora.


Contingentele pentru UE-2: România şi Bulgaria, după intrarea în vigoare a Acordului privind libera circulaţie la data de 1 iunie 2009, prezentate de către Oficiul federal de migraţie din Elveţia.

 

 

7 ani

(2009-2016)

Permise anuale (tip B)

Permise de scurtă durată (tip L)

Anul 1 362 3.620
Anul 2 523 4.987
Anul 3 684 6.355
Anul 4 885 7.722
Anul 5 1.046 9.090
Anul 6 1.126 10.457
Anul 7 1.207 11.664

 


Cifrele oficiale referitoare la repartizarea permiselor din contingentele alocate sunt publicate lunar pe admin.ch

 


II. Procedura pentru obţinerea permiselor de muncă

Cetăţenii români trebuie să posede un permis de muncă încă din prima zi de desfăşurare a unei activităţi lucrative în Elveţia, chiar dacă activitatea lucrativă nu va depăşi 3 luni.

 

Confederatia Elveţiană şi Uniunea Europeană au decis cooperarea în materie de distribuire a informaţiilor în vederea ocupării locurilor de muncă. Locurile de muncă vacante vor fi anunţate pe site-urile RAV şi EURES.

 

Persoanele care doresc să se deplaseze personal în Elveţia în vederea găsirii unui loc de muncă trebuie să dispună de mijloacele financiare necesare şederii. Se recomandă totodată să posede o asigurare de călătorie. Aceste persoane pot intra în Elveţia fără viză şi pot rămâne pe teritoriul Elveţiei timp de 90 de zile fără a fi necesară solicitarea unui permis de şedere. Este totuşi necesar ca în termen de 8 zile de la intrarea în ţară să se înregistraze la primăria de unde vor locui.

 

Dacă şederea în vederea căutării unui loc de muncă pe teritoriul Elveţiei se prelungeşte mai mult de 90 de zile, persoana va trebui să solicite Oficiului de migraţie al cantonului în care locuieşte un permis de şedere pentru încă 90 de zile. Acest permis poate fi prelungit până la un an de zile dacă se face dovada că s-a căutat un loc de muncă şi că sunt şanse reale să se găsească unul. În toată perioada cât o persoană îşi caută un loc de muncă, ea beneficiazaă de consultanţă din partea Oficiului federal pentru ocuparea forţei de muncă la fel ca şi cetăţenii elveţieni. Mai multe informaţii se găsesc pe site-ul RAV. Dovada căutării unui loc de muncă se face prin întocmirea unei liste cu firmele care au fost contactate în vederea obţinerii unui loc de muncă.

 

Totodată este obligatoriu ca în primele 3 luni de la stabilirea în ţară să încheie o asigurare de sănătate în Elveţia. Alegerea asiguratorului este la latitudinea fiecărei persoane în parte. Mai multe informaţii pot fi obţinute pe site-ul Oficiului federal pentru asigurări medicale.

 

Angajatorul care doreşte să angajeze un cetăţean român sau bulgar va trebui să prezinte Oficiului de muncă al cantonului modelul de contract, pentru a fi verificat sub aspectul respectării nivelului salariului şi a condiţiilor de muncă. Totodată angajatorul va trebui să facă dovada respectării principiului priorităţii naţionale, respectiv a faptului că a facut publicitate postului dar nu a găsit pentru postul respectiv un angajat cetăţean elveţian sau din celelalte 27 de state membre care au aderat anterior la UE sau să explice de ce a fost preferat cetăţeanul român sau bulgar. Calificările deosebite se dovedesc prin CV, certificate de calificare, diplome şi scrisori de recomandare ale viitorului angajat. Mai este necesar ca în momentul depunerii cererii să nu fie epuizate contingentele de permise. Până la primirea permisului nu este permisă desfăşurarea activităţii lucrative, chiar dacă cererea a fost depusă.

 

În art. 10 (5b) al Acordului privind libera circulaţie (Freizügigkeitsabkommen) se prevede că dispoziţiile tranzitorii referitoare la prioritatea naţională şi controlul salariilor şi al condiţiilor de muncă nu se aplică pentru angajaţii şi independenţii care, la momentul intrării în vigoare a Protocolului la acest Acord privitor la România şi Bulgaria (la data de 1 iunie 2009), erau îndreptăţiţi la exercitarea unei activităţi lucrative în Elveţia. Aceste dispoziţii se aplică tuturor acelora care la data de 1 iunie 2009 desfăşurau o activitate lucrativă, precum şi acelora dintre doctoranzi şi postdoctoranzi care erau îndreptăţiţi la desfăşurarea unei activităţi lucrative mai mult de 15 ore pe săptămână.

 

După primirea primului permis de muncă angajatul se bucură de mobilitate geografică şi ocupaţională, adică va putea schimba locul de muncă şi cantonul în care locuieşte fără a mai fi nevoit să îndeplinească procedura obţinerii unui nou permis de muncă. Este necesară totuşi dezînregistrarea din localitatea din care se pleacă şi înregistrarea în localitatea în care se instalează, la autorităţile locale, după cum este necesar să se informeze Oficiul pentru muncă despre schimbarea locului de muncă. Noul permis se va elibera automat, fără a mai fi necesară desfăşurarea unei alte proceduri.

 

 

III. Procedura de obţinere a permiselor pentru desfăşurarea activităţilor independente
Principala condiţie a acceptării cetăţenilor români şi bulgari să desfăşoare activităţi lucrative independente pe teritoriul Elveţiei presupune acoperirea activităţii economice din resurse proprii şi pe riscul acestora.

 

Solicitanţii desfăşurarii unei activităţi independente pot solicita un permis de şedere doar în măsura în care vor putea demonstra că sunt capabili să desfăşoare respectiva activitate independentă în Elveţia şi vor obţine un permis de şedere valabil 5 ani. Desfăşurarea activităţii independente este supusă autorizării autorităţilor cantonale şi numai după ce se va obţine acest aviz se va putea obţine şi permisul de şedere.

 

Sunt considerate dovezi ale desfăşurării unei activităţi independente: actul de înfiinţare a firmei, extrasul contului bancar, certificatul de înregistrare a firmei, extrasul asigurării sociale, extrasul plăţii impozitelor şi contractele de parteneriat sau chitanţele eliberate pentru activitatea desfăşurată.

 

Persoanele independente îşi plătesc singure contribuţiile de asigurări sociale şi nu beneficiază de ajutor de somaj. Totodată trecerea la desfăşurarea unei activităţi lucrative va presupune parcurgerea procedurii privitoare la respectarea principiului priorităţii naţionale.
 

 

IV. Procedura pentru obţinerea permiselor de studiu

Cetăţenii români care vor dori să studieze în Elveţia trebuie să dispună de mijloacele financiare necesare pentru a se putea întreţine pe toata durata studiului. Pentru eliberarea permisului pot fi solicitate de către autorităţi extrase de cont sau alte dovezi sau garanţii privind posibilităţile de întreţinere (spaţiul de locuit, rente, burse etc) precum şi dovada înscrierii la unitatea de învăţământ.

 

Pentru identificarea şi găsirea formei de învăţământ, de studiu sau de pregătire profesională dorită, pot fi consultate paginile de web ale instituţiilor de învăţământ şi se va urmări îndeplinirea condiţiilor solicitate de către acestea şi care pot diferi de la o unitate la alta (ex cunoaşterea limbii de studiu; unele universităţi pretind trecerea unui examen de limbă sau prezentarea unor atestate de cunoaştere a limbii). Pentru cei care au urmat o parte a anilor de studii în ţară este posibil să le fie recunoscută această perioadă, în funcţie de perioada de studiu şi materiile de învăţământ studiate. Cu privire la îndeplinirea condiţiilor impuse de instituţiile de învăţământ trebuie contactate în mod direct aceste instituţii. Tot instituţiile de învăţământ sunt cele care dispun cu privire la acordarea burselor de studii.

 

Persoanele aflate în Elveţia la studiu sau pregătire profesională pot munci maxim 15 ore pe săptămână. Persoanele care doresc să lucreze mai mult de 15 ore pe săptămână vor fi tratate ca şi forţă de muncă şi vor trebui să solicite un permis de muncă şi nu unul de studii.

 

 

V. Furnizarea de servicii transfrontaliere

Acordul privind libera circulaţie a persoanelor prevede şi o liberalizare limitată a furnizării de servicii transfrontaliere. Aceste prevederi se aplică furnizorilor de activităţi lucrative independente şi companiilor înregistrate în România şi care furnizează servicii prin trimiterea angajaţilor în Elveţia şi nu necesită permis de muncă. Este necesară doar desfăşurarea unei proceduri de înregistrare a activităţii şi duratei acesteia cu minim 8 zile înainte de începerea activităţii, la autorităţile cantonale. Perioada acceptată de furnizare a serviciilor este limitată la 90 de zile pe an şi poate să se realizeze într-una sau mai multe tranşe.

 

Sunt exceptate serviciile din domeniile construcţiilor, grădinăritului, spălătorii industriale şi servicii de securitate care necesită obţinerea unui permis de muncă încă din prima zi de desfăşurare a activităţii.

 

Vor fi verificate şi în cadrul furnizării acestor servicii: salariul şi condiţiile de muncă precum şi calificările prestatorului de servicii. Salariul, chiar daca se va plăti de către angajatorul român, va trebui să se ridice la nivelul corespunzător al salariului care se plăteşte în Elveţia.
 

 

VI. Tipuri de permise

 

Tip B (permis de şedere):

 

  • eliberat pe baza unui contract de muncă pe durată nedeterminată sau pe durata determinată mai mare de 1 an cu valabilitate de 5 ani;
  • eliberat pentru o durată de studiu sau pregătire profesională mai mare de 1 an cu valabilitate de 1 an, se reînnoieşte anual până la terminarea studiului sau pregătirii profesionale.

La expirarea unui permis de şedere (tip B), acesta se poate prelungi cu încă 5 ani dacă se posedă în continuare un contract de muncă pe durată nedeterminată sau dacă s-a încheiat un nou contract de muncă pe durată mai mare de un an. Pentru persoanele care s-au aflat în somaj involuntar o perioadă mai lungă de 12 luni, permisul se poate prelungi numai cu un an.


Tip L (permis de scurtă şedere):

  • eliberat pe baza unui contract de muncă pe durată determinată de până la 1 an, sau pentru perioade de până la 1 an, valabil pe o durată egală cu durata contractului de muncă de până la un an;
  • eliberat pentru o durată de studiu sau de pregătire profesională de până la 1 an, valabil pe o durată egală cu durata studiului sau a perioadei de pregătire profesională de până la un an;
  • eliberat pentru o persoană care doreşte să caute de muncă în Elvetia, se eliberează pe o durată de 6 luni, se poate prelungi o singură dată, nu conferă drept de muncă;
  • eliberat în locul permisului B după epuizarea contingentelor de permise B.

La expirarea unui permis de scurtă şedere (tip L), se poate obţine un permis de şedere pe o durată de şase luni în vederea căutarii unui nou contract de muncă. Dacă se obţine un nou contract de muncă pentru o perioadă mai mică de un an, permisul se prelungeşte până la terminarea acestei perioade. Dacă se obţine un nou contract de muncă pe durată nedeterminată sau mai mare de un an, se va putea obţine în continuare un permis de şedere (tip B). 

 

Tip G (permis pentru activităţi transfrontaliere)

  • eliberat pentru lucrătorii transfrontalieri; valabil pe o durată de până la 1 an;

 

Tip C (rezidenţa): reprezintă rezidenţa permanentă în Elveţia (Art. 34 AuG):

  • eliberat în urma unei şederi pe teritoriul elveţian cu permise de scurtă şedere şi permise de şedere de cel puţin 10 ani, dintre care ultimii 5 ani neîntrerupt cu permis de şedere;
  • eliberat după o şedere neîntreruptă cu permis de şedere (Tip B) de cel puţin 5 ani dacă există motive importante sau dovezi temeinice de integrare şi bună cunoaştere a unei limbi oficiale.

În ambele situaţii condiţia necesară este ca să nu existe motivele de retragere a permisului prevăzute în Art. 62 AuG (declaraţii false în faţa autorităţilor pentru obţinerea permisului; condamnarea penală; ameninţarea ordinii şi siguranţei naţionale şi internaţionale; neîntrunirea condiţiilor prevăzute de lege; apelarea la ajutoare sociale).


Perioadele de şedere tranzitorii (cu întreruperi) nu se vor lua în considerare la calcularea perioadelor de şedere neîntreruptă de 5 ani (prevăzute mai sus). Perioadele de şedere pentru pregătirea profesională - studii se vor lua în considerare dacă, imediat după terminarea acestora, persoana va avea o şedere neîntreruptă de 2 ani în baza unui permis de muncă (Tip B, de lungă durată).

 

Pentru doctoranzi şi postdoctoranzi care în desfăşurarea activităţii ştiinţifice deţin şi un contract de muncă pentru o activitate lucrativă care depăşeşte 15 ore pe săptămână, fiind consideraţi angajaţi, acest termen se calculează retroactiv de la data la care au început activitatea lucrativă, dacă la terminarea activităţii ştiinţifice încheie cu un angajator un contract de muncă cu o durată mai mare de un an.

 

Pentru ceilalţi doctoranzi şi postdoctoranzi se aplică condiţiile celor aflaţi la pregătire profesională - studii.

 

În aprecierea dovezilor de integrare trebuie aduse argumente şi dovezi determinante.

 


VII. Situaţii care pot să intervină în derularea contractului de muncă

  • Somajul involuntar, boala sau accidentul nu afectează dreptul de şedere.
  • Persoanele care şi-au pierdut permanent capacitatea de muncă au drept de şedere încă 2 ani.
  • Persoanele care se pensionează pot să rămână în Elveţia dacă au locuit în Elveţia cel puţin trei ani consecutiv şi au lucrat cel puţin 12 luni consecutiv înainte de a ieşi la pensie.
  • Persoanele care după data de 1 iunie 2009 se vor afla în posesia unui permis de şedere (tip B), după care vor părăsi Elveţia, vor putea reveni pentru a lucra în Elveţia încă 6 luni de la plecare.
  • Persoanele care îşi schimbă domiciliul sau locul de muncă au obligaţia de a aduce la cunoştinţa autorităţilor locale (primăriile) atât la venirea cât şi la plecarea din localitate.
  • Lucrătorii independenţi care se decid să renunţe la activitatea independentă beneficiază de dreptul de a ocupa un loc de muncă, doar cu respectarea condiţiilor pentru permisele de muncă.

Persoanele care se află în posesia unui permis de şedere au dreptul la reunificarea familiei (aducerea familiei în Elveţia) dacă posedă suficiente mijloace financiare pentru întreţinerea acestora şi o locuinţă corespunzătoare. Membrii de familie sunt consideraţi pentru studenţi doar soţul/soţia, copiii până la vârsta de 21 de ani aflaţi în întreţinere, iar pentru cei cu permis de muncă şi părinţii şi socrii aflaţi în întreţinere.

 

Membrii de familie vor obţine un permis de şedere de aceeaşi durată cu titularul dreptului şi au, la rândul lor, dreptul de a munci în Elveţia, indiferent dacă sunt la rândul lor cetăţeni ai unor state membre UE sau nu.

 

Copiii au dreptul de a urma o unitate de învăţământ. Învăţământul este obligatoriu iar învăţământul public este gratuit începând cu cei doi ani pregătitori anterior începerii şcolii.

 


VIII. Recunoaşterea diplomelor şi a profesiilor


Tot în baza acestui acord, există o recunoaştere reciprocă a diplomelor profesionale. Pentru ţările membre ale UE sunt recunoscute, în principiu, calificările profesionale, dacă acestea corespund unor standarde minime. Informaţii privind recunoasterea diplomelor se pot obţine de la Federal Office for Professional Education and Technology Berne iar cu privire la recunoasterea gradelor universitare de la Swiss ENIC Berne.

 

Uniunea Europeană a emis recomandări speciale pentru recunoaşterea câtorva activităţi profesionale, precum: medic, dentist, farmacist, chirurg veterinar, asistentă medicală, avocat şi arhitect. Aceasta înseamnă că aceste persoane pot să-şi exercite profesia şi în Elveţia. Mai multe informaţii se pot obţine de la organizaţiile profesionale ale fiecăreia dintre aceste profesii în parte, din cantonul în care se doreşte exercitarea profesiei (condiţiile şi procedurile pot să difere de la un canton la altul).

 

 

Avocat Camelia Costea, Zürich

www.avocat-costea.ro

 

 

Add comment

Autentificare sau înregistrare pentru a posta comentarii

 


 Despre noi    Termeni de utilizare    Abonarea la ştiri    Donaţii    Implică-te şi tu!    Contact         Hosting by