Spectacol de pictura, acordeon si muzica romaneasca intr-o vila burgheza din Ticino, Elvetia

Spectacol de pictura, acordeon si muzica romaneasca intr-o vila burgheza din Ticino, Elvetia

Trimis de Redactia la Dum, 03/07/2010 - 23:09
Ioana Butu

Am descoperit fara surprindere cat de bune si de frumoase iti apar gandurile legate de acasa, oricand nu mai esti acolo. Orice cuvant pe care il auzi din intamplare, orice privire care se indreapta catre tine intelegand, orice floare, miros, culoare sau gest, toate sunt emotii. Iar muzica adevarata romaneasca o asculti direct cu sufletul!
Pana si soarele de toamna pare intotdeauna mai insufletit in dupa-amiezile tarzii petrecute acasa! Acel acasa romanesc, unde ajungi prafuit si vesel, cu fructe si frunze uscate in buzunare sau ajungi prea tarziu pentru ca ti se intampla fara sa-ti dai seama sa te pierzi pe strazile Sibiului... Strazile care-ti cunosc atat de bine pasul indraznet si saltul usor pe care il faci la fiecare 3-4 pasi murmurand, nici tu nu stii de ce, Ciuleandra...

S-a intamplat intr-o zi romaneasca de toamna, pe 24 octombrie, intr-un colt pitoresc din Ticino, cantonul “latin” din sudul Elvetiei, ca cele mai frumoase cantece ale Mariei Tanase sa fie auzite departe de Gorj si departe de Romania,  de urechi si inimi straine care hooop, si-asa, si-asa!! au inteles si au simtit si s-au bucurat.

 

Dupa-amiaza tarzie, calda, frunze uscate, stradute cu pietris, Villa Orizzonte – Castelrotto, deschisa 6 luni in fiecare an pentru a gazdui artisti din regiune dar si pentru a permite privirilor  noastre, digitalizate si fruste, sa se emotioneze in decorul luxuriant al unei case burgheze din secolul XIX.  Ioana, indrazneata si romanca cantand o Ciuleandra inteleasa personal, cu inflexiuni inalte, cu dor mult si maiestria unei artiste care traieste scena in toate felurile; Giovanni, artist ticinez cu sange gitan, saltand usor cu talpile albe pe panza de pe podeaua unde se naste Ciuleandra lui, inteleasa tot personal si Daniele, povestitor de muzica si muzician al cuvintelor, de asemenea din cantonul elvetian in care soarele se insufleteste la fel ca in Romania, insotind-o la acordeon pe Ioana, precum odinioara Faramita Lambru pe doamna Maria.

A fost prima reprezentatie a unui spectacol de muzica, grafica si culoare creat pentru a-l celebra pe Rodolfo, eroul imaginar care s-a vrut mai mult decat o fantezie si l-a ales pe Giovanni Gilgen, pictor elvetian, scriitor si actor diletant, sa-i asiste transformarea prin intermediul unei carti speciale, scrise de mana. Rodolfo a deschis un performance neasteptat, introducandu-ne partial in culisele artistului care s-a dezvaluit la finalul reprezentatiei in intimitatea trairilor sale creatoare. Giovanni a ales sa transpuna in culori emotiile transmise de cantecele Mariei Tanase in interpretarea Ioanei Butu, slefuita la Scoala de Teatru Dimitri - Elvetia si in fantastice peregrinari artistice.


Alaturi de Giovanni Gilgen si insotind-o pe Ioana Butu la acordeon, Daniele dell'Agnola, profesor de italiana, scriitor, muzician si creator de idei (in)cantate, a trait veritabil romaneste, cu foc si inima Ciuleandra si cu spaima, Blestemul, cu duiosie Cantecul de leagan si cu dorinta Uhai, Bade.

 

Si alaturi de ei am trait romaneste si noi, unii pentru prima data, tematori la inceput, altii, zambind cu emotia recunoasterii si cu mandria ca sunt de-acolo, de unde vine muzica aceea, toata din inima, care se transforma in fluturi si flori in ochii unui pictor din Ticino.


Redescoperind-o pe Maria Tanase cu Ioana, Giovanni si Daniele

Ioana, care este natura interesului tau si a fascinatiei pentru Maria Tanase? Cum ai ajuns sa canti cantecele ei, sa te inspiri din “peregrinarea” ei artistica si din viata ei?


Ne-am “cunoscut” pe cand eram inca la scoala! In anul 3 de Scuola Teatro Dimitri, ni s-a cerut sa aducem pe scena si sa interpretam un personaj imaginar sau real. In acea vreme ca si acum, de altfel, eram aproape constant in legatura emotionala cu Romania, in special cu muzica romaneasca si tot ascultand casetele cu melodiile trimise de mama de-acasa, mi-am dat seama ca vreau “sa fiu” Maria Tanase. Ca ea ma reprezinta cel mai bine pe mine cea din Elvetia si cred ca m-am simtit oarecum “obligata” moral sa o aduc pe scena pe Maria Tanase pentru ca publicul de - aici sa aiba intr-un fel sansa sa o cunoasca. Am “recunoscut-o” cu emotie pe Maria Tanase dupa 3 ani petrecuti in afara tarii, mi-am reamintit de cantecele ei de parca le traisem cu adevarat chiar daca inainte de a parasi Romania nu le simtisem atat de adanc, m-au “lovit” pozitiv dorul, bucuria, radacinile romanesti pe care le aveam in interior dar nu reuseam sa le exprim. Ea m-a ajutat! Apoi m-a insotit pe tot parcursul meu artistic trecand de la turnee muzicale, la turnee cu circul si cu teatrul. Astazi, cred ca e de datoria mea sa-i dedic Mariei un spectacol, un tribut muzical dar si teatral pentru ca Maria nu a fost doar o cantareata de muzica folcloristica - populara, a jucat de asemenea in diferite piese si a imbratisat si stilul de opereta. A fost o mare artista din toate punctele de vedere. Nu vreau sa o imit, nici n-as indrazni si nici nu vreau sa-i seaman, imi doresc doar sa fac cunoscut numele ei si comorile muzicale pe care le-a lasat, aici in Elvetia pentru inceput si pretutindeni acolo unde se traieste romaneste.

 
Cum a luat fiinta acest nou concept de a interpreta cantecele marcate de semnatura Mariei Tanase, ca o sursa de inspiratie pentru un artist plastica ca Giovanni Gilgen intr-un show live atat de neasteptat?


Totul a pornit de la atatea lucruri pe care simt ca le am in comun cu Maria – artista dar si cu Maria – omul. Cel mai important punct de legatura ramane iubirea pentru muzica si pentru arta, in toate formele ei. Indragostita fiind de arta si mereu in descoperirea ei, l-am cunoscut pe Giovanni Gilgen un artist cu sange gitan din Ticino, care a simtit muzica Mariei “in sange” spune el, desi n-o intelegea propriu-zis. A fost dintotdeauna fascinat de cantecele noastre, de specificul balcanic, insufletit, puternic, viu. Giovanni m-a ascultat cantand in urma cu 5 sau 6 ani si i-a placut. Este si motivul pentru care m-a cautat si am ajuns sa vorbim despre Romania, despre Maria si despre cantecele ei. Ascultand prima oara cantecele Mariei, Giovanni a inteles si am inteles si eu ca urma sa lucram impreuna pentru proiectul pe care mi-l propunea, acela de a-si picta sentimentele pe muzica Mariei cu vocea mea. Astfel s-a intamplat acel performance audio-vizual din Villa Orizzonte la Castelrotto, o reprezentatie singulara pornind de la generozitatea artistului Giovanni Gilgen care a lasat publicul sa patrunda in sfera lui intima, in vulnerabilitatea-i creatoare, punandu-se la dispozitie cu arta lui si cu sentimentele lui si alegand muzica populara romaneasca, pentru a-si trai unele dintre cele mai profunde emotii in fata tuturor celor prezenti. Nu am facut o traducere a pieselor pentru publicul prezent, insa mesajul cantecelor a fost clar prin vocea mea, prin forma vizuala pe care Giovanni a dat-o cantecelor, chiar daca tablourile nu au fost finalizate – asa cum anuntase de altfel. Era doar un inceput, o intrare ...  


O parte foarte importanta din acest performance a fost Daniele. El a intregit tabloul-rama creat de voce si pictura prin trairile lui la acordeon, interpretand la fel de real si de sensibil ca orice artist de la noi. Si precum Faramita Lambru care ii raspundea la un moment-dat unui jurnalist care il intrebase cum reuseste sa stie ce urmeaza sa cante artista : “Doamna cu ochii imi spune ce canta, din ochi imi multumeste si cu ochii ma injura!”, Daniele imi vorbea numai cu privirea!

 
Ioana, ce planuri ai considerand succesul acestor reprezentantii “timide” deocamdata dar cu impact atat de puternic?

 

Planuim sa repetam experienta, nu avem inca o data precisa pentru un viitor spectacol dar ne dorim cu siguranta sa replicam aceasta performanta aici in Elvetia si chiar in cadrul altor comunitati de romani. Trebuie sa marturisesc ca tot pornind de la “legatura” mea cu Maria, pregatesc un spectacol - omagiu dedicat artistei, a carui premiera va avea loc preajma sarbatorilor de Paste. M-as bucura mult sa am sansa sa o prezint comunitatlor romane din Elvetia, Italia, Franta, din toata Europa si de ce nu chiar Statele Unite. Spectacolul initial va fi in limba italiana dar poate fi tradus si in alte limbi, e un spectacol pe care il gandesc international pentru ca imi doresc ca muzica Mariei sa fie accesibila si celor care n-au avut sansa sa-i inteleaga geniul si sa se bucure de muzica ei.

 

Liviana Mustafa, Bellinzona

Interviu realizat pentru Strada 32

Add comment

Autentificare sau înregistrare pentru a posta comentarii

 


 Despre noi    Termeni de utilizare    Abonarea la ştiri    Donaţii    Implică-te şi tu!    Contact         Hosting by