Este acum ora 5 dimineata si cam tot atat era si duminica, pe 16, cand pe la ora aceasta ma pregateam pentru a pleca spre Misiune. Cu o sinuzita cronica care ma sfasia deja de vreo 10 zile, dar si cu o constiinta care nu m-ar fi lasat sa renunt la aceasta misiune oricare ar fi situatia, mi-am luat toata doza de rezerva de optimism si m-am pornit spre Cologny unde aveam intalnire la 6:00 am cu inca alti 6 colegi. La fata locului nu au fost decat 5, si inca doua persoane atasate de pe langa Misiune, unul din membrii dezertand si negasind de cuviinta sa isi piarda o zi din viata sa in modul in care noi ceilalti 6 membrii am facut-o. 
 
Pentru cei ce nu sunt la curent, un birou electoral local este alcatuit din 7 membrii, 3 reprezentanti MAE (Minisiterul Afacerilor Externe) si 4 reprezentanti ai partidelor, cel putin in strainatate. Ziua de lucru incepe la 6:00 dimineata si nu se termina la ora 21:00 seara cand se inchide sectia, ci atunci cand s-au terminat toate procedurile si s-a primit acea mult asteptata si dorita confirmare de la BEC (Biroul Electoral Central). 
 
Avand in vedere asaltul la care am fost martora cu 2 saptamani in urma, unde am avut surpriza sa asist la scrierea in amanunt a 834 de persoane... (nume, prenume, CNP, adresa si seria si numarul actului de identitate), plus verificarea declaratiei, semnarea declaratiei si a tabelului de prezenta... ayyyy, concentrare maxima, ce mai (!!!), de data aceasta am fost mai pregatita spiritual, si nu numai eu, ci intreaga echipa. Eram pregatiti sa primim in jur de 1000, hai, 1000 si un pic de persoane care ar fi insemnat in jur de 60-80 de persoane pe ora, minimum o persoana pe minut, mai ales ca eram in lipsa de efectiv... ei bine, am avut de a face cu 1705 persoane, respectiv, in medie 114 persoane pe ora, sau rotunjit, 2 persoane pe minut... Repet, in medie, pentru ca pana la ora 10 nu trecusera decat vreo 200 daca tin eu bine minte... 
 
Daca ma intrebati de ce va expun toate aceste date, ei bine pentru a va face sa constientizati cam ce implicare a fost din partea acestor membrii de comisii, nu numai la Geneva unde eu am fost martora, ci peste tot. A trebuit sa geram o cantitate de stres imensa, ne-am adus aminte de munca din uzina, nu am luat pranzul decat la orele 00:30, pe parcursul zilei doar ciugulind cate un sandwich... iar de pauza de tigara sa nu mai spun! 
Si cu toate acestea anumite persoane si-au permis sa trimita comentarii negative la adresa noastra, cu toate ca au reusit sa ajunga sa isi exprime votul, cu toate ca au fost primite cat mai calduros si profesional posibil, ei bine ma surprinde faptul ca in circumstantele descrise aceste persoane au mai si avut "tupeul" de a face comentarii care sa ajunga si in presa. 
 
Aprecierile merg in special catre membrii echipei MAE, dl Tudorie presedinte de sectie, dl Rotundu vice-presedinte impreuna cu dl Olarean, dupa care catre intreaga echipa care a fost mult mai mare la nivel de organizare decat cei 6 membrii prezenti. De mentionat ca d-na ambasador Maria Ciobanu impreuna cu dl Traian Filip ministru plenipotentiar au fost pe parcursul intregii zile alaturi de noi, fiecare membru a fost acolo pentru cel putin 2 ore prin rotatie, alaturi de cei ce au stat la coada, in acelasi frig, in aceeasi asteptare, sub acelasi stres. 
 
Cand intr-un final ne-am apropiat de ora 8 seara... si coada de oameni asteptand sa treaca prin fata noastra parca nu mai era... parca nu imi venea a crede. In momentul in care in jurul orei 20:30 vedeam ca nimeni nu se inghesuie la poarta Misiunii, eram putin uimita, dupa ce pe parcursul zilei am primit in incaperea incintei de vot persoane venite din Italia, Franta, Anglia... cu un singur scop, acela de a vota! La ora 21:00 am sarit in sus de bucurie! Faptul ca totul s-a desfasurat impecabil, cu un membru lipsa, cu de 10 ori mai multe persoane decat la europarlamentare... Ei bine, este un real succes! Ceea ce m-a uimit cel mai tare este ca in echipa nu s-a ivit nici un fel de stres intern, faptul ca am fost o unitate desi nu ne cunoastem, nu ne vedem si nu suntem prieteni de familie.
 
Le multumesc pe aceasta cale, aceasta zi ramane memorabila la nivel de experienta, si ma bucur ca voi avea ce povesti nepoteilor mei (cand va fi cazul, desigur). 
Geneva, 19 noiembrie 2014, 05:43