mi-ar fi plăcut
să-ți pot surâde ție,
unui necunoscut,
dar făr-a ști
nici ce, nici cine
mă reține făr-a fi văzut,
nu pot.
mi-ar fi plăcut
să pot privi la tine,
celui atât de necunoscut
însă vibrațiile atomilor din mine
mă perturbă
și oricât eu aș vrea...
nu pot.
Stăteam şi mă gândeam, parcă ieri, la Praga... Gândeam asupra câtorva chestiuni esenţiale legate de mine şi de una din pasiunile mele, scrisul. Îmi place să scriu. Iar atunci când scriu mă simt parcă cu câteva procente mai vie. Mai existentă. Mai prezentă. Ori, reflectam asupra fraptului... când scriu.
let me spend my fears
before I meet you in real
and let me cry enough
before this point I make it clear
let me bedressed instead...
to have cold, beeing alone, waiting on you
and let me bring you here,
at the same bable, that I'm on, the real me.
Dacă tot ce s-a petrecut pân-acum
adunat cu tot ce nu s-a petrecut,
divizat cu zilele ce s-au scurs
dădea sau ar da un număr rotund
ei bine... atunci... şi numai atunci...
eu, cea mânioasă, şi ranchiunoasă chiar
eu, cea care judecă şi nu prea iartă, dar
tot aşa şi cea care ştie a pricepe,
Mă întrebam azi-dimineaţă
cum ar fi fost să fi trăit
cândva, cu secole în urmă
când a gândi spunea că-exişti
şi când gândeai ştiai că rişti,
nu ca acum...
Mă mai gândeam 'n acelaşi sens,
să fi trăit, cândva, 'ndeva,
când Aristote susţinea
diverse teze, îmbrăca idei
Adio acum,
Adio ție, celui din trecut.
Și-adio ție, celui care
M-ai sufocat neîncetat
Și fără milă, și fără tact
I'll tell you all my fears
Cand ma gandesc,
A plouat.
Stii, de cand nu ne-am mai vorbit
