Aşa spune un proverb englezesc: "A hero is a man who is afraid to run away". Cunosc câteva persoane care se încadrează foarte bine în definiţie: în ciuda greutăţilor, lipsurilor, bârfelor, dezamăgirilor, etc, aceste persoane nu se lasă. Nu vor, sau poate nu pot să se lase.
Pagina de FB a "Casei românilor din Elveţia" e din ce în ce mai populară şi vizitată; unele schimbări din ultimele săptămâni au redus din utilitatea ei: ştirile nu se mai preiau automat iar evenimentele nu mai permit notificări automate.
Una din problemele cu care se confruntă o familie în Elveţia este lipsa creşelor de stat şi aglomerarea, în unele situaţii, ale creşelor private, mai ales în oraşele mari.
Nu vreau să aduc în discuţie diferenţa de opinii - nu cred că toată lumea are experienţa democraţiei, deseori o părere diferită te aduce în postura de Gică Contra, tu despici firul în patru, tu eşti ăla sau aia care strică armonia. Manele? No way!
Am paşaport biometric - am depus actele la sfârşitul lunii martie, în ţară, şi am cerut ca paşaportul să fie trimis aici; a sosit săptămâna trecută, asta însemnând cam două luni de aşteptat. Aşa că azi m-am dus la consulat ca să-l ridic, şi ca să mi se anuleze paşaportul actual.
Da, a făcut-o din nou.
Domnişoarelor şi doamnelor, vi se pregăteşte ceva special, în Zürich, de Ziua Femeii.
Ultimele modificări la algoritmul de căutare folosit de Google au adus, se pare, rateuri: îţi sunt oferite şi rezultate spam care te pot conduce pe site-uri foarte agresive.
2001: pe vremea când aşteptam permisul de muncă, am făcut cunoştinţă, indirect, cu domnul Guido Speck, sperietoarea de la Amt für Migration Luzern. Şeful firmei la care urma să lucrez era iritat de acest domn, care tăia şi spânzura cererile de permise.
Când intri într-un magazin alimentar te aștepți să găsești alimente și nu baterii sau hârtie igienică. La fel, când intri într-un restaurant te aştepţi la o servire civilizată, cu un meniu care să-ţi încheie ziua de lucru într-un mod cât mai armonios posibil, într-un ambient relaxant.
