Celelalte scrisori către Rita, Kaos Moon
Celelalte scrisori către Rita, Kaos Moon
Trimis de Orsolya Farkas la Sâm, 08/31/2019 - 15:57
Ce mai citim din România? Sunt autori de care poate nu am auzit, care au publicat volume când noi eram deja plecați. Ce-ar fi să ne încurajăm să reluăm legătura cu literatura din țară? Vă invităm să faceți o recenzie unei cărți din România pe care ați citit-o recent...
Orsolya Farkaș sparge gheața cu...
O carte în care 'se vorbește' vulgar. O carte, pe care inițial am descoperit-o prin citate răsfirate pe Face, apoi am comandat-o de la autorul ei, vara asta, când am fost în țară.
Dupa primele pagini îmi venea s-o arunc. M-am simțit agresată de limbajul ei, care m-a șocat, însă deja din start, fără să-mi dau seama, m-a corupt umorul ei irezistibil. Ok, mi-am zis, o iau ca pe o glumă, încerc să scot din ea măcar amuzament, dacă nu altceva. Apoi am descoperit treptat universul personajului central, un subtil amestec de vulgar, născut parcă exlusiv dintr-un instinct sexual trivial, dar și o fină linie de sublim.
Amalgamul acesta de materii discrepante seduce cititorul, în ciuda tuturor aversiunilor.
În cartea asta se împletesc cele mai vulgare și revoltătoare imagini, cu cele mai inedite si frumoase scene de dragoste. De multe ori ai senzația că totul se desfășoară de față cu tine. Poate nu întâmplător, Ștefan Caraman scrie și teatru. E o carte genială, care jonglează în permanență între extreme.
Nic Labiș e un cinic înrăit, care se zbate în permanență între sublim si urât, mereu la limita tragicomicului. Caraman lucrează parcă ostentativ cu materii prime din sfera urâtului. Introspecțiile personajului central, autoironia ascuțită, de o sinceritate dezarmantă, dar și stilul impregnat tot timpul de un umor sarcastic, acaparează cititorul. Dincolo de amalgamul de cuvinte urâte și imagini revoltătoare, se ascunde un roman inedit, de un realism necruțător.
„Draga mea. Azi am înnoptat într-un hotel prost din București. Nu știi cât de mult îmi lipsești. Îmi vine să mă urc pe pereți. Îmi vine să mă arunc de la fereastră. Îmi vine să mănânc fără să mă opresc. Am luat tot din minibarul ăstora și nu m-am săturat. O să mă apuc să le mănânc perdelele, patul, tabloul de pe perete, televizorul și, când o să termin tot, o să mă mănânc și pe mine. O să încep cu picioarele, bazinul, sexul, pieptul, mâna stângă, o să las la urmă mâna asta dreaptă, până va scrie ultimul cuvant, și acela să fie adio.”
https://ro.wikipedia.org/wiki/Ștefan_Caraman
|
Add comment