Politica românească are o regulă de aur, mai puțin spusă dar recunoscută dacă ai șansa să vorbești cu un politician cât de cât sincer.

Regula e foarte simplă: în ierarhia politică se urcă doar cu acordul lor. Adică ai un dosar, ești șantajabil, răspunzi la butoanele telecomenzii. Nu ai acces altfel, indiferent cât de talentat ai fi, în politică, oratorie, legislaţie, etc.

Cine crede că un primar independent, chiar și de etnie germană, e curat și cinstit dă dovadă de o naivitate imensă. A fost aprobat, poate acceptat, pentru că este controlabil. Poate scandalul cu traficul de copii, poate dobândirea unor imobile, poate amândouă.

De altfel regula de aur explică faptul că atât în 2004 cât şi în 2009 am avut de ales între doi comunişti. Mă rog, foşti comunişti, conform celebrei dezbateri din 2004 dintre Băsescu şi Năstase. Şi că schimbarea în bine e undeva departe, indiferent de votul din 6 decembrie 2009.

La mulţi ani România !