-       Un decalog care continuă să ne adune.

Dacă zece reprezintă primul întreg şi decalogul poruncilor, doi ar însemna, pentru cel ce crede în puterea numerelor, diada, familia, reuniunea. Iată ce semnifică pentru Casa Românilor împlinirea a doisprezece ani de existenţă în Elveția:

1.    Casa ca adăpost. De la începutul fiinţării ei, Casa a fost gândită ca un prim refugiu destinat imigranților români ajunși în Țara cantoanelor, sub forma unui portal de informații, menit să faciliteze adaptarea și integrarea noului venit. Între timp, Casa a coordonat un program care oferă resurse online și consiliere telefonică în limba maternă.

2.    Casa ca tarâm al adaptării. Un prim loc unde ai avut cele mai importante ştiri despre cotidianul elvețian şi unde ai putut translata, din română în română, ce percepţie au cei ce te-nconjoară, despre tine. Ce înseamnă dreptul de muncă și de ședere, şi cât de mult înseamnă informaţia, ce rol fundamental are în adaptare.

3.    Casa ca loc al familiarului. Provocarea întâlnirilor a dorit, de fapt, să te regăsești. Pe tine şi lucrurile dragi ţie. Limba ta şi tot ce semnifică frumosul românesc: obiceiuri, tradiţii, port, muzică, dans, bunătățile gurii. O zi a Iei, spectacole cu artiștii noştri consacrați, care au reunit sute de participanți, dar și întâlniri ad-hoc, la grătar, care au avut aceeaşi menire:  să te consacre român.

4.    Casa... de Ajutor Reciproc. Bunicii şi părinţii mei îmi spuneau că au trăit numai din „CeARe-uri”. Nu prea ştiam cum funcţionează o schemă de întrajutorare, şi dacă poate avea şi alte dimensiuni, în afară de sprijinul financiar. Răspunsul l-am găsit aici. 

5.    Casa ca zonă proximă a promovării. Casa Românilor a spus povești ale conaţionalilor de succes din Elveția. În acelaşi sens, prin demersuri constante, am căutat îmbunătățirea imaginii comunității noastre în rândul localnicilor și a celorlalți expați. Serviciile oferite de români s-au rostogolit în beneficiul tuturor. Având avantajul de a fi interacționat cu mai mult decât o cultură, am sfârşit prin a da de la noi.

6.    Casa ca loc unde lumea te-a cunoscut şi recunoscut. Fiecare a venit cu povestea sa. Şi-a adus competenţele în discuţie. Implicit, solidaritatea a tranformat potenţialul de a face (mai) bine pentru mulți, în apreciere...

7.    Casa planurilor. Dacă ai avut un plan concret, într-un colţ s-a găsit și o echipă la fel de implicată  pentru a face ca lucrurile să prindă contur.

8.    Casa – perimetrul unde am crescut împreună. Fie că a fost un club de parenting, o întâlnire a profesioniștilor din IT sau o acţiune de caritate pentru România, pragul Casei ne-a reunit, ca un ligand magic, să facem lucrurile împreună. Cu scopul de a schimba ceva, pentru a putea conjuga prezentul lui „a face”, şi a dovedi, pentru viitor, că încă putem împlini visuri în motivația şi în limba română.

9.    Casa – un construct de rezistenţă. Știm acum că viaţa noastră se poate transforma doar prin participare activă şi durabilă. Știm că odată identificată o problemă, chiar dacă ea depăşeşte zidurile cetăţii, o mână de oameni pot aduce soluții și pot să le aplice, dacă există consecvenţă şi unitate. Știm că atunci când se vrea, se poate.

10.  Casa Românilor – ce ne dorim pentru viitor. Activitate, odată mai mult! Implicare, schimb de idei, proiecte, istorii. Orice, de natură a subsuma efortul individual consacrării unei comunităţi, pe zi ce trece mai mare și mai eterogenă. Vrem să trăim împreună povestea fiecăruia, şi dacă putem, să o scriem celorlaţi.

La mulți ani mai buni și mai frumoși, Casa Românilor!

Livia Bălăcescu, Zürich