Copiii, sunt de la nastere incoronati, de mama tata bunici si alte rude...

Ei sunt primiti din prima zi cu bratele deschise, cu mici atentii si cu nespus de mare fericire!

Baiat sau fata nu conteaza! - spun multi parinti prinsi in euforia momentului ce ii asteapta.

Doar sanatos sa fie !! Si au dreptate.

Asa ca timpul trece si el, copilul (indiferent ca e baiat sau fata) incepe sa priceapa rolul pe care-l joaca.

Incepe sa pretinda, invata sa zambeasca, doreste sa aleaga...

El stie sa decida, sa comande, sa-si foloseasca sceptrul cedat in ziua nasterii...de catre mama.

Caci ea mereu va intelege de ce el plange tipa zbiara...

Chiar daca tatal spune : lasa-l, ca nu e asa de grav ! 

Copilul...fie baiat sau fata va intelege multe...dar ceva tot se va intreba:

"eu sunt copilul mamei, sora mea e fiica ei, bunica e mama ei, bunicul e tatal ei, asadar suntem toti rude, dar tata ce neam o fii cu mama??? "

Si intrebarea nu ar fi atat de grava daca nu ar avea ca scop...

inlaturarea celui ce pare a concura la tronul inimii ce l-a incoronat pe el !!

Si totusi cine stie cel mai bine sa dea raspuns la orice intrebare pusa de micul imparat

decat acel parinte cu numele de tata ?!

K.S  /Marian Badut