Stii, de cand nu ne-am mai vorbit

au trecut ceva clipe,

momente, ceva timp,

usor de calculat,

si fara a da cu rest...

daca m-as forta, as putea

chiar a-ti spune exact...

exact cat timp s-a eculat.

Si mai stii, de cand nu te-am vazut

fizic a trecut ceva timp,

ceva zile, ceva saptamani,

nu, da, glumesc, nici chiar atat,

greu de spus daca putin sau mult,

insuficient sau de ajuns,

si totusi, daca sincera voi fii,

si nici timida, si nici lasa,

nu am sa neg ca mi-ai lipsit.

Stii, de cand nu te-am visat...

cu ochii-mi blanzi deschisi,

cu paru-mi valvoiat,

si mainile-mi inclestate,

cu dintii-mi mici nervosi,

si gandurile petrecute

cu ale tele, cam ocupate,

ma simt cam straniu, cam...

cam ca si cum m-ai fii abandonat.

Dar stii, acum ca ma aud

rostindu-mi oful si durerea,

imi dadui seama ca...

ca... greu este-acum a spune

ceea ce conclusei gandind,

rostind si auzind...

Atata tot ca... ca nu mai simt

nici gol, nici durere, nici pustiu,

nici ca ma pierd, nici ca suspin...

Respir acum.