În urmă cu câteva luni am participat la câteva întâlniri publice care aveau ca temă de dialog suveranitatea statală și cantonală. În ceea ce privește suveranitatea statală a Elveției problema este simplă: nu se dorește amestec al altor instituții internaționale în treburile interne ale țării. [1]

În ceea ce privește suveranitatea cantonală, problema este mai veche și mai complicată. Stadtorte, Orașe-Stat, sau canton oraș cum au mai fost numite de istorici, precum Lucerna, Berna, Zürich, Freiburg, Basel, Schaffhausen sau Solothurn, au avut mereu o altă perspectivă asupra suveranității locale- cantonale, decât cantoanele rurale, Landorte, precum Uri, Schwyz, Unterwalden, Glarus sau Appenzell. Nu voi intra în aspectul politic din perspectiva istorică a acestor diferențieri, dar voi accentua diferența de esență a celor două structuri administrative: în prima formă decidea un consiliu, în cea de a doua formă decidea poporul prin adunări publice și mână ridicată, adică vot. Puteau participa doar bărbații, femeile pregăteau însă tot ce era nevoie pentru acea adunare publică.

Independența cantoanelor a rămas chiar și după aderarea treptată la Confederație. Fiecare canton are un parlament și un consiliu de guvernare, are putere juridică, legislativă și executivă. Constituția Elveției reglementează o bună colaborare între cantoane și Stat. Una dintre libertățile cantonale este libertatea alegerii modelului de învățământ. Libertatea sistemului de învățământ la nivel cantonal este însă greu de menținut datorită conexiunii foarte puternice cu domeniile de activitate, cu industria și cu dezvoltarea rurală și orășenească a zonelor geografice, și nu în ultimul rând, chiar cu migrația. Dificultățile care apar pentru familii atunci când sunt nevoite să schimbe locul de reședință dintr-o localitate în alta au fost motorul unor inițiative politice care au cerut armonizarea, implicit crearea unui sistem de învățământ similar în majoritatea orașelor dintr-o anumită zonă a Elveției: germană, franceză sau italiană.

În luna mai a anului 2006, 86% din numărul cetățenilor cu drept de vot, și majoritatea cantoanelor, au votat cu DA revizuirea sistemului de învățământ obligatoriu. Din momentul votului, s-au pornit dialoguri și propuneri de formulare a unui nou sistem de învățământ numit HARMOS. Acesta proiect viza armonizarea programei școlare, a orelor de predare și a perioadei obligatorii de școală inclusiv determinarea vârstei de la care copiii trebuie să fie dați la școală. Pentru prima dată se concretiza o (mini) centralizare a unui sistem ce până în momentul acestui vot a fost autonom. În autonomia cantonală, reamintesc, intra și independența deciziilor din domeniul de învățământ. Aceast vot și această încercare de centralizare a fost percepută de unele cercuri politice ca o intervenție nedorită în autonomia cantonală.

Ce a adus HARMOS celor 15 cantoane Schaffhausen, Waadt, Jura, Glarus, Wallis, Neuchâtel, St.Gallen, Zürich, Genève, Ticino, Bern, Fribourg, Basel Stadt u. Landschaft și Solothurn, care au acceptat concordatul (reamintesc că NU toate cantoanele au preluat sistemul nou de învățământ) :

• Doi ani de grădiniță devin obligatorii începând cu vârsta de cinci ani (concret la sfârșitul vârstei de 4 ani / ziua 31, luna iulie)
• 11 ani de școală obligatorie care includ: grădinița, școala primară și nivelul secundar (2 ani grădiniță + 6 ani școală primară + 3 ani școală secundară = 11 ani obligatorii)
• O unificare a metodologiei de predare la materiile de bază: limba maternă/ străină, matematică și științele naturale, științe umane, muzică/ artă/ desen sau lucru manual și sport. Se dorește implementarea unui singur material didactic pe o regiune (germană, franceză sau italiană). Prima limbă străină se predă din clasa a III-a, a doua limbă străină din clasa a V-a (o a doua limbă a țării și engleza).
• O primă realizare a unui material unic pe zonă de limbă este proiectul LEHRPLAN-21, unificarea materiei în cele 21 de cantoane germane. Zona franceză a elaborat deja un proiect asemănător celui din zona germană, plan ce se realizează în colaborare cu cantonul Ticino, a;adar adaptabil inclusiv în zona italiană, evident cu diferențele de limbă. Prescurtarea proiectului de învățământ din zona franceză este PER.
• HARMOS este modelul juridic de armonizare a standardului didactic pentru materiile predate. Aceste criterii de standardizare dau referințe asupra competențelor didactice în anii de învățământ. La fiecare patru ani se face un raport federal al rezultatelor obținute
• Oferă structuri de zi și orar întreg (înainte orele de predare erau segmentate). Pentru orele de pauze mai mari, exemplu pauzei de prânz, părinții sunt cei care plătesc masa copiilor și supravegherea acestora, adică oferta nu este gratuită dar este la libera alegere a părinților.

Cele șapte cantoane care nu au acceptat varianta HARMOS sunt Luzern, Graubünden, Thurgau, Nidwalden, Uri, Zug și Appenzell Ausserrhoden. Faptul că acest proiect obligă copiii să intre într-un sistem de stat obligatoriu de la o vârstă atât de fragendă, sfârșitul anului patru, începutul anului cinci de viață, contravine mentalității și modului de viață tipic elvețian. [2]

Care este situația politică în Luzern:

Cetățenii cu drept de vot ai cantonului Luzern au răspuns la referendumul referitor la HARMOS, în luna septembrie a anului 2008, printr-o prezență la vot de 44%  și cu un procent de 61% NU. Proiectul HARMOS, ca idee, nu este un proiect negativ, dimpotrivă, posibil ca el să fie util acelor structuri familiare care au nevoie de o intrare cât mai rapidă a copiilor în sistemul de învățământ al statului. Acest proiect, prin definiția lui, nu își dorește omogenizarea perfectă, ci lasă destulă libertate în implemetarea programului de predare sau a orarului ales de cantoane. Interesant este că în majoritatea celor șapte cantoane care au refuzat sistemul HARMOS nu autoritățile au fost cele care au adus propunerea de NU, ci dimpotrivă, în cadrul referendumului recomandarea lor către votanți a fost DA. Totuși, cetățenii cu drept de vot au votat contra, adică au respins atât propunerea cantonală cât și modelul HARMOS. Exact ca în modelul vechi, menționat la începutul acestui articol, unde cetățenii decid contra propunerilor administrative locale.

HARMOS urmează să fie implementat definitiv (implementarea s-a facut treptat din 2009) începând cu acest an școlar, adică anul de învățământ 2015/ 2016. Cantoanele Aargau, Schwyz, Appezell Innerrhoden și Obwalden nu au luat încă nicio decizie.

Schimbara art. 62 din Constituția elvețiană, cel care descrie competența cantonală și federală în domeniul învățământului, de altfel tot capitolul 3 al Constituției descrie interacțiunea în domenile educație, cercetare și cultură, a atras de la sine și formularea unui plan de învățământ uniformizat. Pe zone, în partea germană este Lehrplan21 și în partea franceză PER.

Lehrplan21 este o inițiativă a celor 21 de cantoane germanice de sincronizare a programei școlare în zona germană a Elveției. Este un proiect ce dorește să promoveze performanța, nivelul competenței elevului este redefinit pe linia cunoaștere și aplicare a cunoștințelor, materia sau tematica predată nu (mai) este la alegere.[3] Lehrplan 21 va fi introdus treptat, majoritatea cantoanelor vor introduce noul sistem cel mai devreme în anul școlar 2017/2018. Unele prin adaptarea programei deja existene, altele prin înlocuirea acesteia. Fiecare Canton decide singur pe baza legislației sale data și modul în care va fi implementat, modelele de specializare pentru profesori, materialul didactic, notarea etc.

Și pentru ca să avem o imagine de ansamblu a modelului federalist elvețian, menționez că în cantoanele AG, AR, BE, GL, GR, LU, NW, OW, SG, SO, TG și VS decizia implementării modelului Lehrplan 21 o are executivul cantonal, die Regierung. În cantoanele AI, BL, BS, SH, SZ, UR, ZG și ZH decizia este luată de Consiliul de Educație. Parlamentul niciunui canton nu are putere de decizie asupra aceptării sau refuzului acestui model de educație.

Încet, dar sigur, poate datorită implicării politice sau a schimbărilor sociale, suveranitatea cantoanelor suferă modificări. Tema acestor modificări face obiectul dezbaterilor publice care domină scena politică acum la început de campanie electorală. Când părinții își trimit copii la școală, politicienii nu au în vedere avantajele sau dezavantajele unui sistem de învățământ diferit de la o localitate la alta în perimentrul aceluiași canton. Ceea ce contează, cel puțin pentru ei, este structura de bază  a modelului democratic care susține societatea elvețiană.

Se îndreaptă Elveția spre o structură centralizată? Răspunsul îl vom putea primi abia în luna octombrie, după constituirea noului parlament.

Giorgia Seeholzer, Lucerna

Note

[1]. Exemple sunt multe dar cel mai recent este inițiativa politică a SVP (UDC) prin care se cere independența Constituției Elveției față de Dreptul Internațional Public, sau mai exact se dorește ca tratatele de bază să rămână  fondul colaborării inter-statale. « Schweizer Recht statt fremde Richter » are timp să strângă semnăturile necesare până în toamna anului 2016. 

Problema formulată de SVP, a suveranității statale, nu este nouă. Istoria Elveției a mai întâlnit-o o dată în anul 1515, când trupele Vechii Confederații au primit o înfrângere dureroasă la Marignano. Acea bătălie, câștigată de francezi, a fost ultima acțiune cu trupe armate elvețiene într-un război. Vechea Confederație punea de facto  bazele neutralității statale în 1516, confirmarea venind în 1648 prin Pacea Westfalică. De jure această recunoaștere a neutralității s-a realizat dupa Congresul de la Viena din 1815.

[2].  Familia fiind elementul cheie în educarea copiilor, orice rupere timpurie de structura familială este considerată o intervenție nedorită în autonomia personală. Astfel nu este de mirare că exact acele cantoane care au o mentalitate conservativă au refuzat aderarea la HARMOS. Pierderea independenței și chinul provocat copiilor au fost argumentele aduse de unicul partid care a politizat contra HARMOS, respectiv de SVP (UDC)

[3]. Un exemplu: Revoluția Franceză este o temă obligatorie, elevii trebuie să cunoască elementele care au contribuit la declanșarea revoluției și urmările acesteia. De asemenea o temă obligatorie este tema celor două Războie Mondiale.